Lumea tăcută

Cel mai interesant mi s-a părut primul, bazat de contrastul inedit între fremătarea apei la suprafață și pasivitatea somnului în adâncuri. Celelalte două nu m-au impresionat, deși sunt corecte haikuologic. Baftă la lupta cu monștrii, metrî!

Primul a fost născut, restul au fost făcute. Mai exact, sunt haikuuri pentru concursul săptămânal RomanianHaiku, unde regulamentul prevede trei haikuuri pe săptămână. Eu mă străduiesc să creez secvențe cu aceeași temă, dar evident, nu îmi reușesc la același nivel.

În privința pescuitului, nu m-ai nimerit. Am încercat să clasific oamenii după criteriul ăsta și n-am reușit. Adică nu neapărat firile contemplative sunt amatori de pescuit. Am un coleg agitat, impulsiv, coleric uneori, care își pierde zile întregi în Deltă, cu bățul în mână. Eu sunt un tip calm, liniștit, dar pescuitul mă plictisește.

Te mai aștept, vii rar în ultima vreme. Pe agonia, nu neapărat la mine.