nu stiu daca se pastreaza ideea de a scrie ce iti trece prin minte cand vezi imaginea...da iote:
golul
pe care nimicnimeniniciodata
nu-l umple picteaza mangaie camufleaza
rrrroade
ca o foame pentru care nu s-a inventat vreun leac
la
momentul
potrivit
era un cântec lăutăresc, internbelicos și interncostal:
...
ș-uite-așa aș vrea să mooor,
tu să bagi tacâmu-n mineee,
ca să-mi fie mie bineee,
uite-așa aș vrea să mooor.
\"capacitatea de a darui la fel de rece\" ma duce cu gandul la
\"you get what you give\" si cercul ei vicios in care oferi ce-ai primit
parca era si o melodie
dorințele ei
metalice și negre aveau gust de cărbune
ardeau și se înălțau în cuvinte
unele treceau tandre spre cer
după ce fulgerau chipuri dragi
altele își pierdeau tăcerea
în dimineți înfometate de trupuri calde
erau și cele care rotunjeau reci
starea demonică a gândului
doar cele din urmă
îmi străpungeau sufletul
cu visul despre humă și piatră
ultimele ei vise
erau gânduri cu lună plină
și doar umbrele mai știau
să-i arate drumul spre noi
...ce-ti veni să botezi o furculiță Ingrid?
Țin să-ți amintesc că lăcomia are forma unui polonic unsuros, murdar, crăpat, dar ținut pentru că păstrează încă amintirea vechilor plăceri.
pentru că eu nu am expus o formă - forma nu înseamnă nimic -
ci o atitudine, petru, o atitudine
puteam pune și niște crăci dacă asta-mi spuneau mie, lăcomie sau oricealtceva
...sper cá s-a fácut simțit tonul glumeț al comentariului de mai sus! Nu este o critică, ci doar o retușare a \"pozei\", sau dacă vrei, o personalizare a \"pozei\" lăcomiei!
golul
pe care nimicnimeniniciodata
nu-l umple picteaza mangaie camufleaza
rrrroade
ca o foame pentru care nu s-a inventat vreun leac
la
momentul
potrivit
timpul a expirat nu exista bandaje
nowhere to run and nowhere to hide