Anghel Pop

Doamna Nache, vă respect, dar vă rog să nu deviați subiectul aici cu povești patetice care nu au nicio legătură cu cazul de față. Alberto ne povestește cu cinism cum fura, și nu are nicio remușcare: „Era destul de multă lume în supermarket. Vorbeam în română FÃRÃ JENÃ despre ce urma să furăm.”

Nu este vorba aici de furt pentru a trăi, ci e vorba de lene:
„faci de 50-60 de euro pe zi, NICI NU TREBUIE SÃ MAI MUNCEȘTI”.

Doamna Nache, apărați aici nu o mamă care fură pentru copilașul ei lihnit de foame, ci un infractor fără mustrări de conștiință: „Ne-am îndreptat spre rafturile cu lapte, unde camerele de supraveghere nu ”suprevegheau” INFRACȚIONALITATEA românească. (…) DAR A FOST DISTRACTIV”.

Aceasta nu e literatură, e pur și simplu o consemnare a unor fapte, de aici veridicitatea. E un adevărat proces verbal la Poliție. Puneți în fața textului pasajul „Subsemnatul Alberto Popescu, declar pe propria răspundere că am comis infracțiunea de furt calificat astfel:” și veți avea o declarație completă, care e valabilă în fața organelor legale.

Putem verifica dacă domnul Cătănuș (numele real al lui Alberto) are cazier în Spania, dacă i s-a pus cumva interdicție pentru furt acolo, și de aceea are I.P. de Brăila din vara anului trecut.

Deci, fără sensibilități. Să nu deviem discuția cu cadre lacrimogene de film indian, cu femei care fură lapte pentru bebeluși și storc lacrimile polițiștilor. Aici e vorba de furt de whiskey și parfumuri, deci produse de lux, care ar stoarce polițiștilor doar un rânjet scârbit când le-ar vedea în costumul de baie feminin.

Avem amănunte precise despre metodologia furatului în străinătate: „ -Dar la cine vinzi? -Tot la muncitori, se dau la jumate de preț. E o afacere.”

Avem detalii despre arta furatului pe care le poate cunoaște numai un expert: „să vă arăt costumul de baie, l-am cumpărat de la un magazin de chinezii.”

Aici e instigare la furt, o autentică inițiere a unor novici virtuali în tehnica furatului, cu riscurile și recompensele ei:
„FII ATENT CUM FACI: îți iei în coș ce vrei să furi și apoi te duci acolo unde știi că nu sunt camere. Unele supermarketuri au și gardieni. Dar SÃ FIȚI ATENT când furați, unele țiple au alarme, te uiți cu atenție la ele și le scoți alarma. Dar furi de 15-20 de euro. Dacă te duci pe zi de 2-3 ori ÎȚI FACI BANI FRUMOȘI.”

Nu e furt de lăptic pentru bebeluși, ci furt calificat, de plăcere, pentru bani!

Scuza lui Alberto cum că nu el este personajul hoț Alberto din acest text e puerilă: e vorba de mărturisiri complete aici, în detaliu, cu profilul psihologic al degradării treptate: „-Alberto, în seara asta mergem la furat. (…) Trebuia să par și eu un dur. Am aprobat din cap și m-am dus să mă schimb. Mergeam la furat și nu eram deloc neliniștit”.

Alberto își minimalizează mereu gravitatea furtului: „am conștientizat cu adevărat ce făceam: furam (…) Mai degrabă era un moft decât furt.” „Fusesem la furat într-un supermarket. Nu mă simțeam murdar, MI SE PÃREA NORMAL, după calculele mele, peste 75% din românii din Spania avuseseră asemenea AVENTURI.”

Ce scuze penibile are Alberto, cum că majoritatea fură, deci și el poate! „După calculele lui” (auzi tu, calcule științifice, fără nicio dovadă), MAJORITATEA românilor emigranți fură, deci de ce să nu o facă și el? De ce s-ar simți Alberto MURDAR, de ce să nu fie DISTRACTIV, mai degrabă un MOFT decât un furt, doar o AVENTURÃ?

Pe Alberto nu-l deranjează că e un hoț, ci, așa cum ne spune cu durere, suferă pentru că nu e expert în furt: „MÃ JENA ideea că sunt un virgin în ale furtului din magazine”.

Acesta e nivelul real al celui care își bate joc de noi pe aici spunându-ne că „scriem bălării”. Acesta e omul, acesta îi e nivelul de la care ne disprețuiește. E vorba de tupeu de cartier, de nonșalanță și lipsă de repere etice: „țineam picioarele PE MASÃ și mă jucam cu telefonul mobil în timp ce Severică turuia în neștire CUM AM PUTEA FACE BANI ILEGALI”.

Alberto nu zice nu când e vorba să se deprindă cu furturi mai serioase: „Severică radia, în câteva zile trebuia să fure vreo 50 de parfumuri scumpe pentru șef. -Mergi mâine cu mine să furăm niște parfumuri?”.

E clar că avem aici o subliteratură de \"cartier\", în care un vajnic reprezentant al faunei de „după blocuri” se fandosește că a putut fura în Spania „fără emoții”, în timp ce maestrul său „avea emoții”, și scrie pentru cocalari pe un ton care instigă la furat și pe alții, dându-le toate amănuntele tehnice pentru a scăpa neprinși: cum să evite camerele video, cum să se ferească de gardieni, cum să fure sub nivelul de 300 de euro pentru a scăpa de rigorile legilor străine, etc.

Domnule Cătănuș, e clar că dumneata îți confesezi aici fapte reale, sperând că nimeni nu cunoaște identitatea ta reală, sub nickname-ul Alberto. Las-o mai moale cu critica pe aici, că nu ai credit în fața noastră, da?

\"locuim desenăm spargem coborâm căutăm ne ținem alergăm șterg faci îmi interzici alunec\"
O aglomerare de verbe la indicativ ce denotă pauperitate imaginativă.

\"sunt multe mașini toate ne claxonează
parbrizul rămâne mereu pătat de aceleași urme
nu se spală cu niciun detergent\"

De unde și până unde ai sărit de la imaginea străzii la parbrizul murdar? Ce parbriz? Al cui? Aglutinarea asta căznită de imagini necorelate o numești tu poezie? Care este valența lirică a inserției cu parbrizul murdar? Cum e valorizat în context?

\"eu șterg orice deschizătură cu un burete galben
până a doua zi tu faci alta
schimbi ramele
îmi interzici să privesc\"

Astea sunt încercări de a face versuri de manele? Crezi că dacă ai alăturat cu forța niște expresii chinuite ai dat gata poezia?

\"locuim în patru cavități miocardice\"
Pe bune? Și sunt și albe pe deasupra? Miocardul este mușchiul inimii. Nu există cavități ÎN miocard. Există \"cavități cardiace\", dar asta e cu totul altceva.

\"nu ne plictisim nicioadă\"
Da, asta cu NICIOADÃ e foarte mișto. Zici că e \"nici o noadă\". Tot așa!

\"un dăngănit de clopot\"
\"DÃNGÃNÍT n. Sunet produs de clopot\" (dexonline)
Ți-a ieșit un pleonasm superb. \"Dăngănit de clopot de clopot\". De unde le scoți?

\"pe stradă ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini\"
\"și aici ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini\"

Da, pană clară de idei. E bine să reiei grupuri de versuri de pe la început, mai umpli pe ici, pe colo prin final, dă mai bine o poezie ticsită de redundanțe.

\"eu șterg orice deschizătură cu un burete galben\"
\"cu același burete galben
șterg pelicula de realitate\"

Păi ce spuneam mai sus? Lipsă de inspirație, copy-paste din partea întâi a textului, și-am umplut și partea a doua cu nimicuri colorate!

Și iar înghesuire de verbe pe vers la pătrat, numai așa, ca să dea iluzia dinamismului, dar într-o sacadare care sună artificios:
\"scrijelim nu ne plictisim ne ținem alergăm ne place se aude batem cuie antifonăm\" ș.a.m.d., etc, ș.u, bla bla.

\"șterg pelicula de realitate
care ne-ar fi putut trezi\"
Da, dormi în pace, nu cumva să te trezești la realitate. Minunat text!

Ținând cont că domnul Băietan îl asigură pe Ovidiu că este \"f talentata\", eu cred că nu este chiar îndrăcit, ci de fapt îi face curte \"lui Oana\".

Ovidiu, ar trebui să precizezi la biografie că ai barbă.

Am mai observat astfel de confuzii din partea comentatorilor pe paginile tale.

Cu simpatie, Ovidiu!

Domnule Victor, începi să adopți un comportament nițel paranoic când o suspectezi din prima pe Nicole că e \"fantomă\". Asta în vreme ce faptul că \"Taisia\" e o fantomă cu acte în regulă nu te-a deranjat niciodată. S-ar zice că e plin de fantome pe pagina ta. Ai lipici la ele... Ți-ai pus vreodată întrebarea decedecedece?

Despre text. Mi-a plăcut găselnița cu:
\"nu sunt
||||| || ||| |||| ||| | | |||||||||| ||||| || || || |||||||||| |||||| || | ||||||||||||||
singur\"

La restul poți să renunți fără remușcări.

\"am dat cu piciorul
în coaste
tobe
ritm\"
Muzica antrenantă face parte din \"experimentul de laborator\"?
Ce formație interpreta ritmul în care o burdușeai pe sărăcuța?
Și cu ce ți-a greșit amărâta veselă?
Sunt curios.

Nu e scump deloc pt. un astfel de proiect. Asta e foarte bine.
Dar de ce se pune limita de vârstă de 21 de ani?
Și cei peste 21 ar participa. În definitiv e vorba de o tabără de CREAȚIE, nu?
Apoi e ciudat să denumești o tabără de CREATIVITATE cu termenul de \"avarie\".
Psihanalitic, asta semnifică un autoblocaj din start.
:)

Ca ochelarist convins, de prin a 5-a, confirm că textul ăsta știe despre ce vorbește. Eh, poate că ai mai exagerat nițel la capitolul cu erotica mioapă, oare nu e vorba la tine și de o țâră de astigmatism?
Titlul mi se pare o parafrazare banală după \"Romanul adolescentului miop\", aș sugera să scapi de umbrele eliadești. Să-ți asumi o identitate ce se dispensează de pășitul pe urmele clasicilor. Nu ai nevoie de asta.

Cât despre miopie... citeam într-o biografie a actorului James Dean că o mare parte din șarmul lui venea din privirea blurată, de miop ușor nesigur, privire cețoasă care mergea la inima femeilor ce vedeau în tânărul rebel un copil pierdut în lumea confuzionantă, femei repede săritoare să-i asigure siguranță și confort emoțional. Deci ar avea miopia și părțile ei avantajoase... desigur, atunci când nu te izbești de indicatoare și nu cazi în canale cu capacele furate de bronzați. Lentile de contact ai încercat? Ți le recomandă un vajnic posesor de dioptrii -5.

M-a surprins curajul doamnei Valeria de a aborda și teme SF, lucru pe care nu pot decât să-l aplaud la scenă deschisă. Țin minte cum m-am certat cu proful de română în liceu, care afirma că SF-ul e sub-literatură. Mi-am dat seama că el confunda SF-ul cu clișeele acelea de reviste americane, gen Marvel: femei răpite de monștri tentaculari, eroi în costume spațiale care rad tot, etc.

I-am explicat că SF-ul autentic abordează niște teme atât de profunde încât cei mai mulți nu le pot urmări: colonizarea universului, locul ontologic al omului în univers, evoluția inteligenței în miliarde de ani, contactul între civilizații cosmice și altele.
E de fapt pledoaria pentru SF a lui Kurt Vonnegut din \"Fii binecuvantat, domnule Rosewater\".

Dane, observația ta referitoare la dezumanizarea prin net e valabilă în această perioadă, în care netul nu a evoluat suficient ca să permită comunicarea totală, prin setul de semne ale limbajului corporal decantat de milenii. Când toată planeta va avea viteză mare pentru a permite și transferul calitativ de imagine-video, atunci comunicarea corporală își va relua rolul, azi trunchiat.
Pentru ceea ce ar putea fi netul în viitor, îți recomand cu căldură studiul \"Proiectul Millenium\" al lui Marshall Savage. Numai bine!

\"bieți clovni cu ruj multicolor\"
BIEȚI are un iz de Păunescu, ar trebui scos, are și el o poezie cu \"bieți clovni\"

\"și-n asfințit erup mici vânătăi de curvă\"
asta-mi place f. mult, dacă-ar fi tot textul așa!
:)

\"și spânzurând ca doi pantofi șiretul
vibrați copii lovindu-i de perete\"
VIBRAȚI și CA DOI PANTOFI ar merita schimbate

\"și de uimire vi se schimbă fața:
c u c i n e s e a m ă n ă c e l m i c ?
și așteptați să treacă anii să-i descoperiți talentul
dar el cu nimeni seamănă
și cocoșați cărați spre case trupul
și-o altă zi în care
nu ați aflat nimic\"

aici sunt prea mulți de ȘI
de fapt în tot textul sunt

textul are forță, se simte încordarea, renegarea și imprecația, dar ar merita lucrat, pentru a se eradica tot ce sună a Esenin sau Păunescu (și asta n-o zic ca pe un reproș), pentru că starea primă de aici e valabilă, nefalsificată

Fain și curat text. L-am simțit până la ultimul cuvânt. Spleenul bine redat, fără poncife, fără reziduuri romantice. Doar tu și greața, față în față.

Nemiloasele frustrări care trag de noi în amiezi ploioase spre Parisul omfalic, îndepărtat ca o lume virtuală pentru care nu vom avea niciodată bani virtuali destui spre a ne face cont.

Sentimentul acela când refuzi să deschizi ușa, chiar dacă o fi vreo citație importantă, sau vreun vecin ce te anunță că s-a spart canalizarea. Pentru că nu ai mai putea suporta nici măcar un cm. în plus de inutil.

Când asculți cum sună telefonul și te bucuri că ai puterea să nu răspunzi ca un automat.
Îmi aduce aminte de Bucowski, cum își trăgea el în \"De duzină\" pătura peste cap, ca să fie departe de oameni și de \"tumbele lor jalnice\".

Distanța irecuperabilă până la idealul sintetic din vreo poză fotoșopată de pe deviantart, \"cu pat de fier și rama albă/ cu ferestrele vraiște/ cu vreo tâmpenie la modul clasic\".

Și finalul recapitulativ, reiterând toate acestea.

Ți-am spus demult-demult că nu-mi place cum frângi intenționat textul pentru a-l încifra. Mi se părea că dai spre artificialitate.
Textul ăsta mi se pare că a rupt barierele acelea, și curge frumos, cinstit. Pentru asta îl înstelez.

Domnul Potra instigă la rebeliune generală, adică la crime în masă, dar uită că în orice răzmeriță mor și oameni nevinovați, așa numitele victime colaterale. Dar oare cei înfierați drept „politicieni corupți” sunt ei răi în totalitate? Nu a rămas nici un rest de umanitate în ei? Cine poate decide care oameni să fie executați? Numai Justiția, conform legilor în vigoare. Or, domnul Potra se situează pe sine mai presus de justiție?

Diabolizarea aceasta a adversarilor („politicienii români sunt niște torționari”) e o practică veche. Dintotdeauna au fost oameni care au avut nevoie de țapi ispășitori. A se vedea cărțile antropologului Rene Girard, care arată că persecutorii au nevoie de justificări pentru a extermina cu conștiința împăcată, așa că mereu își denunță oponenții drept „răi”, „malefici”. Pentru domnul Potra, politicienii sunt „torționari”, nici mai mult, nici mai puțin. Așa să fie, domnule Potra? Politicienii de azi au torturat pe bune oameni, deci merită apelativul „torționari”? Toți au torturat, în bloc? Dar exagerarea e necesară unui spirit dezagregat. Pentru că numai așa, îngroșând la maxim acuzațiile, un om debusolat își poate cultiva extremismul.

De ce nu promovează domnul Potra doctrina „rezistenței pasive” a lui Gandhi, a „non-violenței”, prin care Gandhi a eliberat 800 de milioane de oameni și a inspirat o planetă întreagă? Probabil pentru că e mai ușor să o faci pe comisarul NKVD cu pușcă la bandulieră. Ajută la înfrumusețarea imaginii de sine, mai ales dacă e alterată de ratări.

Domnul Potra nu și-a însușit încă marea lecție a operei și a vieții lui Tolstoi, care ne arată că o lume rea nu se poate îndrepta prin rău, ci numai prin bine, pentru că dacă răspunzi cu rău atunci ești la fel cu cei pe care îi denunți ca „răi”.
Exemplu: Comuniștii i-au acuzat după 1945 pe politicienii „partidelor istorice”, PNL și PNȚ că sunt „politicieni corupți”, și i-au decimat și torturat prin lagăre și închisori. Azi descoperim că acuzația era falsă. Dar, la vremea ei, expresia „politicieni corupți” a sunat destul de convingător pentru a justifica execuții și deportări!

Domnul Potra se laudă cu experiența sa ca militar, când a tras. Nu știm în cine, și la ce comandă. Iată ce ne mărturisește în autobiografia sa: „15 Noiembrie 1987 – așteptăm cu arma la picior să împușcăm ceva. Nu știm ce, dar împușcăm cu entuziasm.” Pasiunea domnului Victor pentru arme de foc e evidentă: el „împușcă entuziasmat”, deși nu știe nici măcar cine sunt țintele în care i s-a ordonat să tragă, și pentru care motiv. Oare și atunci era Rebel? Sau a executat docil ordinele superiorilor?
Domnul Potra pozează în eroul salvator al națiunii, care cheamă la rebeliune, proclamând: „e criză de rebeli în România”, „revolta trebuie dospită”, „eu sunt Rebelul”.
Nu întâmplător, în mai toate prozele sale visează cu ochii deschiși că salvează pe cineva: ba pe vreo minoră dintr-un bordel, ba pe copilul său. Cu toate astea, nu uită să ne confeseze, prin alegerea persoanei întâi pentru narare, performanțe sexuale autoelogioase: „am futut la ea până dimineață”, „sex în trei”, etc.

Dacă ne uităm în biografia domnului Victor postată pe site, vom citi cu surprindere:
„2006, dezastru complet, economic, sentimental și spiritual.”
Se pare că „dezastrul complet” pe toate planurile (faliment, abandon, depresie) l-a dezechilibrat profund, încât în anul următor, 2007, ne confesează încă o prăbușire psihică („Nu rezist, cad”), deși se scuză prin faptul că a încercat să se ridice prin „prima revoltă”. Se pare că nu a fost destul de motivat, așa că urmează în 2008 „a doua revoltă”, adică exact faza în care se află acum domnul Victor: instigare la rebeliune, sete de împușcături, pozare în erou salvator al lumii.

„Dezastrul complet” din viața privată se transferă în spațiul virtual prin mecanismul inconștient numit în psihanaliză „deplasare”, așa încât domnul Victor compensează angoasele existențiale și frustrările crizei de bărbat la 40 de ani prin pozatul din toate unghiurile drept model de desăvârșire civică și etică. Dar violența lăuntrică, insuficient gestionată și conștientizată prin autoanaliză, se trădează prin gesturi ce contrazic flagrant modelul pozitiv: declarații războinice, pulsiunea morții, fascinația thanatos-ului, instigare la anarhie și violență generalizată, etc.

Cam așa și-a început și Hitler cariera sa abominabilă: la început nu era decât unul dintre miile de anarhiști mărunți care colcăiau într-o Germanie învinsă și dezamăgită, încă un agitator ce ținea discursuri revoluționare prin berăriile unde se mânca varză cu cârnați, folosindu-se de nemulțumirea oamenilor simpli pentru a putea ajunge la putere.

Berăriile acelea au dispărut ca loc de propagandă politică. Azi manifestele se împart pe net, iar ceea ce a scris domnul Potra mai sus e un astfel de manifest ce îndeamnă la destabilizarea instituțiilor de stat, îndemnând populația la revoltă armată, prin manipulări abile de genul: „i-aș împușca dacă aș putea” pe „politicienii torționari”.
Degeaba încearcă domnul Potra să se convingă și să ne convingă de bunătatea sa (pomana de o sută de mii dată unei biete fetițe), de sub masca frumos potrivită pe chip răzbate privirea hidoasă a violenței oarbe: „aș împușca, dar nu pot”.

E o profesiune de credință atât de cinică încât îmi dă fiori: „aș împușca, dacă aș putea”. Adică, dacă aș avea posibilitatea. Dacă mi s-ar oferi ocazia. Ce bine că domnul Potra încă nu a avut ocazia să împuște. Nu aș vrea să fim prin preajmă când domnul Victor va începe să împuște. Să sperăm că istoria tulburată a acestor ani nu-i va oferi șansa de a pune mâna pe o pușcă. Să sperăm că, dacă va încerca să-și ia permisul portarmă, psihologul care îl va testa va fi suficient de vigilent ca să-și dea seama de tendințele destructive ale acestui „erou al timpului nostru”.

Mircea, ești un neoromantic patentat. Textul tău mustește de nostalgii albe, încercuite de cârceii vieții și ai morții. Motivul insulei scufundate răscolește imaginarii violente în mintea tuturor. Felicitări pentru femeia ta de pe tigrul alb. Ciudat însă baldachinul de pe tigru, de obicei astea erau pe elefanți, care le puteau și căra.

Ți-am zis eu că semeni cu Sandokan, dar nu m-ai crezut. De fapt mai sus îl ai pe visătorul Sandokan plimbându-se pe domeniul său acvatic-translucid, cu parfum de zări apuse și iubiri inundate, în pauza de masă dintre două filmări.
Mi-a plăcut, zău așa.

Foarte fain, Elis. De ce nu publici volume cu poezii de poezii din astea? Ține-o tot așa!

... de-ale lui Zabet:
\"cred ca este singura carte de sf pe care am citit-o\"
\"soarele gol nu are nicio legatură cu sf-ul\"
Păi dacă tu însuți spui mai sus că e carte DE SF, de ce te contrazici două fraze mai încolo că nu are nicio legătură cu SF-ul?

Iar \"1984 nu are nicio legătură cu utopiile\", pentru că este de fapt o distopie, nu o utopie. Ai habar de diferență?

\"asimov a făcut un mic studiu de sociologie și cartea nu are niciun pic de sf în ea\"
Incredibil câte tâmpenii poți să debitezi. Incredibil. Ție nu ți-e jenă să afirmi prostiile astea? Se vede că nu ai habar de lumea SF-ului, dar te bagi și tu să spui orice, numai să fie pe invers, ca un veritabil Gică Contra.

\"în afară de 2,3 romane și 2,3 scriitori restul literaturii sf este un colaj de benzi desenate\"
Vrei să-ți fac o listă de sute de scriitori și mii de romane, ca să-ți demonstrez că afirmația ta e încă o absurditate de-ale tale? Dar întrebarea e alta: merită să-mi pun mintea cu un om care se contrazice de la mână până la gură?

\"asimov este considerat de toată lumea un scriitor sf asta e altă treabă eu cred că nu este scriitor sf\"
Cam așa arată stupizeniile maniacilor-depresivi de prin spitale, ăia care se iau la harță cu pricolici colorați și pretind că sunt geniali. Toată planeta știe că Asimov e scriitor SF, numai Zabet are dovezi că nu e!
Dovezi? \"bine că asimov nu scrie sf\" spune Zabet.
Cam la atâta se reduce argumentația zabetiană. Atâta poate Zabet, după ce și-a stors toată incultura de care e în stare.

De fapt, la ce poți să te aștepți de la un plagiator?
Un plagiator știe că e atât de netalentat încât e obligat să fure de pe la alții. Scrie atât de prost încât dă cu copy-paste-ul. Un plagiator e un hoț de texte, și mi se pare la fel de rău ca și un hoț de copii. Mi se face greață, mi se întoarce stomacul pe dos. În literatură nu există nimic mai josnic decât un plagiator. Yak!

Ți-am explicat că literatura SF nu se ocupă cu \"demonstrarea\" alienilor, a Big-Bangului, ci, ca orice literatură, construiește scenarii, lumi ipotetice.
Dar tu o ții întruna cu \"demonstrarea\", pentru că îți convine, nu? Și asta numești tu dialog?

E trist că în secolul XXI, în mileniul III, în anul de grație 2007, eu mai trebuie să-mi pierd vremea cu oameni care nu înțeleg ce e Big Bangul. Că nu e decât o teorie, dar care s-a impus deocamdată în fața altor teorii, pentru că în sprijinul ei au sosit probe matematico-fizice. Că Einstein a renunțat la ipoteza universului staționar și infinit deoarece constanta cosmologică pe care a introdus-o în calculele sale nu dădea roade. Că George Gamow a prezis radiația de fond ca reminiscență a unui univers care apare prin Big Bang. Și că pentru descoperirea acestei radiații de fond doi astronomi au luat Nobelul. Și că deplasarea spre roșu a galaxiilor descoperită de Hubble (efectul Doppler) se potrivește cu teoria Big Bangului, nu cu aceea a unui univers staționar și infinit. E o teorie, dar deocamdată e singura care se potrivește cu indiciile cosmologice, fizice, matematice, chimice pe care le avem.

Dar Zabet vrea \"dovezi\". Pentru că Zabet nu citește cărțile de știință scrise de fizicienii Richard Feynman, John Barrow, George Gamow, Stephen Hawking, Martin Rees, Hubert Reeves, Louis de Broglie, pe care le-ar putea găsi la orice bibliotecă.

Zabet nu citește nicio carte de știință, ca nu cumva să se lămurească. În schimb este convins că Big Bangul este \"o poveste inventata in laboratoarele FBI\", pentru că asta îi convine lui, să tragă discuția spre teoria conspirației și psihoze colective și hoaxuri, pentru că acolo se simte el bine, unde poate să împroaște orice SF-ist cu acuzații maniaco-depresive de \"habotnicie\" și \"credincioșie\".

Zabet nu a citit Richard Dawkins (Gena egoistă, Fenotipul extins, Un râu pornit din Eden), nici Erwin Schrödinger, nici Michael Behe, nici Ilya Prigogine, ca să se lămurească și el ce sunt de fapt ADN-ul, replicatorii, cum funcționează genomul uman, și de ce datele biochimico-genetice acumulate până azi nu se potrivesc cu mitul \"Adam și Eva\". Zabet vrea în schimb \"dovezi\" despre Adam și Eva.

Și după toată această dovadă de incultură, Zabet mai pretinde să dialogheze pe Agonia.
Pune mâna și citește, domnule Zabet, că nu o să-mi pierd eu timpul ca să-ți fac bibliografii. Fii autodidact, mai lasă poetele minore pe care le aburești pe mess.

Te citesc, Sorine. Nu e nici de bine, nici de rău.
Pur și simplu mă plictisesc. Citesc orice.

Prin faptul că mi s-a părut asemănător stilul voiam să zic că mi se pare OK.
MOARTEA MIROASE A DERO e un text memorabil.

Ți-am mai zis că un text care mi se imprimă în memorie e un text bun. Acel text mi-a rămas pe retină.

Recitește comentariul meu de la acel text.
Am fost sincer acolo. Cred că ai putea scrie poezie bună pornind de la tonusul de acolo. Visceral, furios, brutal de sincer. Nu imitații leșinate. Bagă tare!

„cînd l-a găsit era cald încă. semn că nu se dusese de prea mult.”
Pe bune? Ar fi putut fi cald și asta să fie semn că s-a dus DE MULT? Doamne, ce truisme!

„a scos cu o mișcare ultrarapidă”
de ce trebuia să fie ultrarapidă? Nu se susține în context. asta e umplutură!

„ai fi zis că vrea să doboare recordul mondial la sprint pe 60 de metri plat.”
Într-o lume cu lupi bântuind pe stradă tu vrei să ne convingi că mai există competiții de sprint oficiale?
Ce ilar!

„să-l miroase”
nu știi nici măcar să scrii corect românește, corect era conj. prez. 3 sg. și pl. miroásă
la două cuvinte mai încolo dăm de „înfingîndu-și”
pe bune? Asta e forma corectă a verbului „a înfige”?
Ești un agramat, Ancuța!


„părul des și aspru de pe piept”
părul de pe piept e ASPRU? Tu ai habar ce vorbești? Ai văzut tu vreodată păr pe piept ASPRU? Ha ha.

„simțea în vintre o căldură puternică, o văpaie care își întindea rădăcinile pînă în măruntaie”
VINTRE egal MÃRUNTAIE. După tine, fraza sună așa: „simțea în vintre o căldură care se întindea până-n vintre”. Groaznică e agramarea asta, teribil handicap pentru un așa zis scriitor.

„o căldură puternică, o văpaie a cărei dogoare”
CÃLDURÃ PUTERNICÃ egal VÃPAIE egal DOGOARE
Te-ai prins?

„trebuie să ne grăbim, își spuse ca pentru el”
putea să ÎȘI spună ca pentru ALTUL?
Cum stai cu logica, Ancuța?

„ar putea să-l păstreze pentru binefacerile proprii”
pentru BINEFACERILE PROPRII?
Nu mai pot de râs!!!

„porni în grabă ascunzișul lui”
„să profite de întunerc”
asta e gramatică, Ancuța? Așa prezinți tu un text în fața noastră, așa ne respecți tu pe noi?

„lăsă trupul încă moale al victoriei”
care victorie, că nu era nicio victorie, doar un cadavru găsit din întâmplare. Despre ce victorie vorbești?

„în perioada asta a anului erau interzise luminile în case și avea de înfruntat doar cele cîteva lămpașe împrăștiind o ceață gălbuie, de grăsime animală.”
Într-o lume cu lupi pe stradă și lămpi ce funcționează pe grăsime, tu vorbești de carduri, de computere, de generatoare? Ai habar de ce anume e nevoie pentru ca o scanare de card să meargă?

Avea de înfruntat DOAR câteva lămpașe? Și lupii nu? Oamenii nu? Te contrazici, Ancuța.

„îl urcă din nou în spate și cocoșat de greutate”
„85-90 de kilograme ale trupului neînsuflețit.”

Și apoi avem extraordinara contradicție: „și-a luat preafericita pradă… aproape că nici nu mai mergea, făcea salturi în alergare”! Pe bune? Cu 90 de kg în spate, după ce înainte era COCOȘAT de greutate???


„regula primului venit - primul venit, primul servit.”
Ți se pare că e ceva care sună prost în construcția asta? Repetă cu voce tare: „regula primului venit - primul venit”. Încă o dată!

„să te spele cu apele alea mirosind a mucegai”
„MUCEGÁI, mucegaiuri, s.n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre”
dacă mucegaiul se dezvoltă doar pe suprafețe, cum mai poate ploaia să miroasă a mucegai?
Tu gândești vreodată ceea ce scrii? Te verifici?

„doar vreo cîteva zeci de pași, 47 mai exact DE colțul străzii pînă la gang”
ce sună prost ca topică în fraza asta? Ia zi

„îîți pătrund”
„și-l scuptase”
„prin suprindere”
„își încordă simțurile spre maxim”
„broasca, camuflajul.”

„trupul a cărui căldură se mai menținea încă, ajutată și de efortul conjugat între temperatura proprie și frecarea cu umerii pe care-l cărase”
fioroasă exprimare. Tu în ce limbă gândești?

„atacatorul era un lup de dimensiuni mari, cu ochi de jăratec și ghiare de diamant.”
oh, Doamne, parcă suntem în „Povești Nemuritoare”, serie nouă.

„s-a strecurat sub animal, spintecîndu-i toracele”
tu ai spintecat vreodată un TORACE? Ai habar despre ce vorbești? Crezi că un om poate spinteca un lup imens din plonjon, și chiar la TORACE? Ãsta era Batman, sau ce? Știi ce e acolo, la torace? Ia zi, ce întâlnește cuțitul când spintecă un torace.
Asta înseamnă să vorbești despre ceea ce nu cunoști! Amatorism!

„întotdeauna cu animalele e mai ușor, animalele caută să fure de la cei din altă specie. dacă ar fi fost un om, apoi acela l-ar fi atacat mai întîi pe el.”

Prostii! Textul acesta e full de erori. Dacă ai avea habar de etologie, ai ști că lupii nu fură cadavre de la un rival viu (în acest caz, omul), ignorându-l pe acesta de parcă nici n-ar exista. Pentru lupi omul e un rival pe picior de egalitate, și-l tratează ca atare. Lupii nu sunt necrofagi în principal, ci prădători. Nici măcar hienele nu fac asta, ci așteaptă ca leii să-și termine festinul, după care iau rămășițele, dar asta nu înseamnă că-i IGNORÃ de parcă n-ar exista, tocmai, că îi percep ca pe niște rivali de temut. Citește „Etologia” lui Mihail Cociu!


„i-a luat preafericita pradă care asistase cu o privire mută la spectacol,”
ridicol!!!!!
„privire mută”??? „preafericita pradă”???

„a așezat trupul decedat”
acesta e text umoristic? „trupul decedat”???

„trup puternic, mai mult OSOS” „cu picioare CIOLÃNOASE”

Ancuța, scrii groaznic! Repetiții, tautologii, redundanțe!

„sexul, ușor întărit”
ha ha! Cum să mai fie întărit, măi, Ancuța?

„sexul, ușor întărit, era de o dimensiune incredibilă, impresionantă pentru el”
ai zice că lecturezi Playboy SF, pentru handicapați mental

„cărpă”

„bucile curului”
nu mai pot de râs!!! Puteau fi bucile alea și altfel decât ale curului??? J)))

„avînd grijă să-i depărteze și bucile curului pentru a-l curăța de eventualele urme ale unei defecații involuntare.”
probabil sucombatul s-a căcat pe el de spaimă când a văzut lupul, cu „privirea mută”!!!

„o cămașă albă, lungă,din pînză de in, lucrată manual”
în lumea aia cu lupi pe stradă mai erau cămăși de in lucrate manual, probabil babele țeseau giulgiuri din astea pentru morți felaționați, era un biznis, nu???
:)

„în haine îi găsi cartela de identitate. o scană cu ajutorul computerului”
într-o lume cu lupi pe stradă și lămpi cu grăsime, necrofilul are computer și scan și generator, nu??? Rizibil!!!

„sex la 7 ani .. fata nu avea nici sâni nici păr pe pubis”
Leo, tu ai făcut sex la 7 ani cu o fetiță? Atunci de ce vorbești despre ceea ce nu cunoști, doar din cărți, din experiența altora?

„transpirație. emoție. carnație. evoluție. poluție. masticație. reprezentație. ceartă. frivol? excitație. fixație. indemnizație. copil. prostație. abnegație. muncă. Generație”

asta e luată dintr-un cântec folk de la Flacăra, vestit prin 80, exact cu rimele astea.

„venele i se umflaseră gata să plesnească creierul era un recipient sub presiune”
clișee peste clișee, ar trebui să citez tot textul

„trupul care abia acum se lăsa încercat de primii FIORI ai rigor mortis-ului.”
Un trup mort are FIORI, Ancuța? Asta numești tu scris? Cu asta te lauzi că scrii MAI BINE ca noi???

„banii. ei conduc lumea și ei deschid cele mai nebănuite și mai bine închise porți.”
Debitare de banalități, pe un ton grav, sapiențial, turnându-ne truisme

„SÃRI brusc în picioare, ÎNCARCÃ în spate corpul de pe masă și îl ASCUNSE”
trecerea asta de la un timp la altul e năucitoare de-a dreptul

„un dulap camuflat în perete de o oglindă imensă”
minunat camuflezi un DULAP cu o oglindă IMENSÃ, nu? Asta înseamnă să vezi numai filme proaste, full de clișee stupide

„trebuie că se petrecea”
prezent în trecut, excelent! Bravo!

„cel mai sigur moment de ieși pe stradă”

„se întîmpla ca vreun cîine rătăcit să dea peste aceste avantgarde”
în suburbia cu LUPI pe stradă, un câine putea fi doar RÃTÃCIT? Ce prostii ne debitezi, Ancuța…

„avantgarde”
așa știi tu că se scrie „avangardă”? ha ha

„ se întâmpla ca vreun cîine rătăcit să dea peste aceste avantgarde și să prefere viul înaintea mortului.”
Te contrazici, Ancuța! Uite ce scriai mai sus! Exact contrariul!
„cîinii între ei fac la fel, mai întîi se înfruntă și cel mai puternic ia prada. cînd e vorba de oameni ignoră lupta”

„era extrem DE încîntat DE cît DE bine”
asta numesc eu scris PROST

„nu rezistă la suprasolicitări”
și două vorbe mai încolo: „nu rezistau oricum”
scriitură obosită!

„cînd a răsărit au pornit-o pe străzi. mergeau cu fereală, strecurîndu-se pe scurtături, căutînd cele mai întunecoase locuri.”
Dumnezeule, cât de prost scrii. Păi dacă au căutat cele mai ÎNTUNECOASE locuri, de ce mai așteptaseră RÃSÃRITUL? Nu era mai logic să meargă noaptea? Te contrazici în aceeași frază! Lipsă de logică!

„nu e bine să FI văzut”
corect gramatical: „SÃ FII văzut”
ești agramat, Ancuța, te-am mai corectat astăzi exact pe chestia asta!

„era un mit, care spunea că dacă duci acolo cadavre proaspete, au să învie și vor urca la ceruri dar cei care nu sunt proaspeți, învie numai pe jumătate și stăpînesc pădurea.”

asta e o idee plagiată din Stephen King, „Pet Sematary”. E exact aceeași idee. Crezi că nu ne prindem de unde îți împrumuți ideile geniale, Ancuța?

„a gonit ca un nebun pînă a trecut de primii copaci din pădure. a lăsat trupul pe un pat de frunze,”
a gonit ca un nebun cu un cadavru de 90 de kile în spate? Asta numesc eu scris de doi lei.

„a lăsat trupul pe un pat de frunze, încropit la repezeală”
păi dacă tocmai l-a lăsat pe mort din spate, când a mai avut timp să încropească patul de frunze???

„, încropit la repezeală”
A ÎNCROPI înseamnă exact a face ceva LA REPEZEALÃ. Deci pleonasm de zile mari!

„aș că dintr-o singură smucitură și cu o singură translație a cuțitului,”
dacă era dintr-o SINGURÃ smucitură, atunci e evident că era cu o SINGURÃ translație de cuțit, nu? Asta e o tautologie.

„ochii lui s-au stins insesizabil, ca și cum într-o noapte cu cer senin dispar două stele pe cer”
oh, ce patetic, ce siropos
zici că e Sandra Brown

„numai pentru el servea acest ritual.”
A SERVI un RITUAL? Ce exprimare e asta? Ritualul se ține, se face.

„cădura lui”

„soarele izbucnise într-o jerbă supremă, era una dintre acele zile în care cădura lui topea aerul și-l făcea să se scurgă spre ceruri.”
Aici dai într-un semănătorism a la Fănuș Neagu.

„o dezlănțuire furibundă”
tautologie! Putea fi dezlănțuirea aia calmă?

„emoțiile îl copleșeau.”
Oh, da, era copleșit de emoții, ca un adolescent la bac, săracu, era copleșit!

„se gîndea la muncă, la job-ul lui tihnit de politician”
dacă mortul fusese politician bogat, cum ajunsese el mort pe câmp, și cald încă? Asta e plauzibil, Ancuța?

„sperma mînjindu-i mîinile, pieptul, picioarele”
ai văzut tu vreodată vreo spermă care să mânjească MÂINILE și PIEPTUL și PICIOARELE concomitent? Sau tipii ăștia erau supermani? Ce fantezii sexuale bolnave ai, Ancuța.

„lacrimile îi săreau din ochi de parcă înotători invizibili plonjau în ochii lui.”
Păi dacă SÃREAU din ochi, atunci cum mai PLONJAU ÎN OCHI? Contradicție în aceeași frază!

„cînd s-a mai liniștit, a sărit de cîteva ori peste rugul mortuar”
cu niște crengi a și făcut un rug mortuar? Tu ai văzut vreodată cum arată un RUG mortuar? Ai impresia că e un foc de tabără? De ce vorbești despre ceea ce nu cunoști, Ancuța?

„orașul sclipea ca un filon de aur masiv, neexploatat încă.”
Ha ha ha.
Ancuța habar nu are cum arată aurul în mină. El crede în mod naiv că aurul sclipește minunat, în lingouri groase, palpabil, și își imaginează tâmpenii. Adevărul e că aurul există amestecat cu pământ, firișoare, și trebuie cernută o masă imensă de pământ ca să extragi puțin aur. De aia se chinuie ăia de la Roșia Montană cu cianuri. Ei știu că aurul nu există în „filoane masive”. Nu ai cum să vezi „un filon de aur masiv”. Astea sunt povești de mineri beți. Asta înseamnă să aberezi. Asta înseamnă să nu cunoști decât din cărți, să faci erori la fiecare frază.

Subiectul cu transferul de memorie e slăbuț, Ancuța, e plagiat după cărțile și filmele „Strange Days”, „Johnny Mnemonic”, „Total Recall”, etc.
Ritualul sălbatic e inspirat din cărțile proaste cu serial-killer-i, alea de tarabă.
Povestea cu locul care învie pe jumătate morții e plagiată din „Pete Sematary” de Stephen King.
Să-ți zic eu ce e scriitura ta? Un colaj de idei ciupite de pe la alții, amestecate într-un stil prolix, greoi, cu erori la fiecare pas, un melanj eclectic de motive și stiluri, cu atât mai izbitor cu cât e preluat din mai multe surse comerciale. Te zbați să ai succes, în defavoarea efortului literar onest. De aceea nu suporți critica. Uite, Jack a avut niște critici de bun simț, și tu le-ai respins arogant. Va mai veni să te critice? De ce să-și piardă vremea cu tine, când tu știi sigur că scrii minunat? Și mă întreb de ce-mi pierd timpul ca să te critic pe gratis, când oricum se pare că nu pricepi. Nu știu, poate că în final va merita.

Ți-a ieșit poezia... uite, avantajul unui text simplu și curat este că poate fi memorat ușor... bravo!

\"DILETÁNT, -Ã s.m. și f. (peior.) om superficial\"
Deci expresia \"diletant superficial\" este un pleonasm de toată frumusețea, antologic.

Greșeli de gramatică, de logică și de cultură:

„Unii confundă, însă, eseul (…) cu probà preliminară”

„fac eseu filosofic și literar – când joacă rugbi” (cratimă inutilă)

„despre un anume poet, care vânător fiind, compunea”
(Sintaxă greșită: dacă se extrage sintagma dintre virgule „care vânător fiind”, obținem „despre un anume poet compunea”, ceea ce e ilogic. Virgula trebuia pusă după „care”)

„O astfel de manieră de a scrie se înscrie în categoria literară a diletantului”
Nu știam că există o astfel de categorie LITERARÃ. Sau ai inventat-o tu acum?

„cu orgoliu în continuă inflație și infatuare”
orgoliu = infatuare

„sau, copiate dintr-o carte”
Virgulă pusă aiurea.

„această formă LINGVISTICÃ impune manifestarea LIMBII\"

„figurează infernul, ambiguitate artei”
„a condus la promovarea filozofie absurdului”
„mansarda corelată mitic cu camera Sambo – simbolizată, după cum mărturisește Petru Ursache, în camera Sambo”
„jocul creativ și grav A imaginarului”
„cei trei magi de la răsărit: Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica” (sic)
„bârfa și denigrarea stupidă, sunt armele” (virgulă între subiect și predicat)
„Îmbinarea cromatica a două culori reci și una caldă, denotă” (la fel)
„Mircea Eliade, are o revelație” (la fel)
„atacă_cu”
„construiască_ceva”
„piatra prețioasă a filozofie lor”
„au rămas, adânc impresionați”
„în vis a văzut și Mendeleev, celebru sistem al elementelor”
„școlile occidentale de psihoterapie nu A recunoscut-o”
„eseistică_constructivă”
„limbaj ermetic A spiritului”

„De aceea mulți cred că eseul este o lucrare NEdogmatică”
Deci tu crezi că eseul trebuie să fie o lucrare dogmatică! Adică dacă eseul este dogmatic atunci e pe placul tău, dar dacă eseul se abate de la litera dogmaticii atunci pentru tine nu este eseu. Prin urmare, bunul tău plac decide dacă un eseu este acceptat ca eseu sau nu. Asta numesc eu dogmatism. Să nu accepți decât ceea ce îți convine, iar dacă se abate un eseu de la litera legii atunci să fie atacat cu orice mijloace.

„mulți cred că eseul este un studiu pe o temă fără nici o regulă”
„eseul, chiar eseul filosofic nu este încorsetat în mod absolut de reguli”
Asta este o autocontradicție. Pretinzi reguli în structurarea unui eseu, dar mai apoi spui că nu trebuie să fie încorsetat în mod absolut de reguli. Regulile sunt bune sau rele pentru tine în funcție de acceptarea sau nu a tezelor eseului. Dacă eseul nu-ți convine, pretinzi că nu a respectat regulile.

„spațiu de întâlnire a celor două lumi paralele lumea filosofiei și lumea poeziei”
Nu ți se pare că lipsește ceva pentru a structura fraza în mod logic?
O virgulă absolut necesară. Dar virgule din astea absente sau puse aiurea sunt cu sutele. Regret, mi-a fost imposibil să le semnalez pe toate.

„eseul filosofic se folosește în construcția și DE limbajul literar”
Asta e o mostră de gândire confuză.

„eseul FILOSOFIC se folosește în construcția și de limbajul literar, de glosă, îndeosebi în cel FILOSOFIC”. Să explic eu cititorilor nedumeriți ce ai vrut să spui: „eseul filosofic se folosește de glosă mai ales în eseul filosofic”. Sau gândirea alambicată la maxim.

„eseul va avea o A anume dominantă”
Foarte gramatical, indeed.

„ontică care”
ontiCÃCARE

„gnoseologiCÃCARE”
Căcările astea îți taie pofta de a mai degusta idei.

„a fost formulată de scriitorul și matematician englez”
Articularea e facultativă la tine, văd.

„propunând următoarele moduri de rezolvare a UN ei construcții eseistice”
Greu ești de urmărit, cu atâtea greșeli. Parcă afirmai că eseul necesită „limbajul adecvat”. Acesta numai limbaj adecvat nu e.

„modus ponens [dacă P și P atunci Q]”
Modus ponens nu este în niciun caz DACÃ P ȘI P. Mai documentează-te. Se vede că ai copiat neglijent informații de prin cărți, fără să le treci prin filtrul gândirii.

„atunci CARE deschide calea ipotezei”
Curat murdar, sau gândirea slabă at his best.

„sau cea contrară a lui modus tollens”
Aici trebuia o virgulă, altfel cititorul nu mai înțelege nimic, desigur dacă a avut răbdarea să ajungă până aici. Unde trebuia pusă virgula, domnule Anton, ca să nu se ajungă la un paradox de genul „NUTREBUIESÃFIESPÂNZURAT”?

Citatul din Andrei Cornea e copiat greșit, pentru că deschide o paranteză pe care uiți s-o mai închizi, paranteză foarte necesară înțelegerii. Ce e aici, joc de inteligență cu cititorul?

„Că trebuie să fim serioși!”
Dumneata gândești în altă limbă decât cea română?

„Nimeni nu poate pretinde a fi protocronicul unei anumite teme sau idei”
Folosești cuvântul „protocronic” în mod greșit. Protocronicul nu este inițiatorul unei idei, ci un adept al protocronismului unei idei. Diferența e uriașă. Ideea nu-i aparține, ci el face o evaluare dpdv cronologic a apariției și răspândirii unei idei în istorie. Este o dovadă clară a necunoașterii sensurilor cuvintelor, a folosirii lor în mod amatoristic, pentru a epata.

„eseul a avut de încă de la inițiatorul acestui gen, un rol”
DE ÎNCÃ DE
Virgulă între „a avut” și „un rol”.

„sau, o analiză a unei anumite teme”
Virgulă între „sau” și sintagma introdusă de această conjuncție disjunctivă.

„fiind acest gen, el însuși, o specie lingvistică”
Exprimare redundantă. „Acest gen” nu trebuia să existe în frază, fiind substituibil cu „el însuși”.

„Eseul a căpătat o mare masă de cititori. Popularitatea eseului este înlesnită de accesul facil la cunoașterea subiectului tratat”
De acord. Dar mai înainte acuzai exact acest lucru:

„Eseul este genul literar, filosofic și științific cel mai potrivit pentru Agonia pentru că în context poate să scrie oricine despre orice. Totodată această formă de comunicare este cea mai populară formă literară și filosofică care răspunde și prin asta corespunde spiritului diletant. Ceva în genul manelistului care cântă după ureche.”

Deci recunoști că eseul este un gen accesibil și că asta e un lucru bun. Dar, când e vorba să ataci eseurile care nu-ți convin (pentru că nu sunt „dogmatice”), atunci acuzi accesibilitatea eseului pe Agonia ca fiind „manelism”. Mă duce cu gândul la Goethe, care spunea: „Nimic nu e mai rău decât prostia agresivă”.

„îndrăznesc a defini eseul astfel: eseul este arta scrisului care face legătura nemijlocită între filosofie și literatură”
Și unde mai e eseul științific? În plus ai definit eseul ca fiind obligatoriu literar-filosofic, ceea ce e o prostie, pentru că un eseu poate fi doar literar, sau doar filosofic.

„Metafora și metonimia ca bogăție a limbajului a eliberat”
Nu-ți sună rău dpdv logic „metafora ȘI metonimia A eliberat”?

„În pofida divagației și digresiunii la care apelează eseul, prin asumarea conciziei metaforei, devine o construcție mai logică decât oricare altă formă lingvistică”
Faci o majoră confuzie între logică, filozofie și literatură. Tot studiul tău e construit pe baza pretențiilor tale ca eseul să fie când strict logic, când divagant și imprecis ca literatura ce folosește metafore, când strict științific ca schimbare de paradigmă, când toate astea la un loc!
Or, metafora care spune „aceasta este asta” (ochii iubitei sunt stele, soarele este aur topit, iubita mea este un trandafir, etc) este o suspendare a logicii stricte. Nu poți pretinde ca un eseu să fie și logic în sensul cel mai riguros, dar și ambiguu și paradoxal precum literatura. Aici e confuzia majoră pe care o faci, și care ți-e foarte utilă ca să ataci eseurile ale căror teze nu-ți convin.
Dacă eseul propune o ipoteză paradoxală ce-ți jenează prejudecățile, atunci îi vei pretinde o logică riguroasă și vei cere cu tupeu să fie încadrat la „texte umoristice”. Dacă eseul este bine argumentat și solid raportat la înaintași, atunci poți totuși pretinde că nu e „dogmatic” și prin urmare nu este eseu. Faci un ghiveci din toate aceste domenii, pentru ca să-ți poți susține preconcepțiile. Un eseu poate fi literar fără a fi științific. Poate fi filosofic fără a fi literar. Ție-ți convine să pretinzi ca un eseu să fie ȘI filosofic, ȘI literar, ȘI științific, pentru că astfel vei putea nega eseurile care nu-ți urmează ție gândirea aia înghesuită.

„cea mi propice”
Neglijență de redactare ca dovadă de diletantism.

„eseurile nu au pretenția de a produce adevăruri universal valabile și imuabile, ci de a le contesta pe acestea din marile construcții filosofice”

Asta intră în contradicție flagrantă cu „unii cred că eseul nu trebuie să fie dogmatic”!
Hotărăște-te. Ori eseul trebuie să fie dogmatic, ori trebuie să conteste adevărurile imuabile. Nu poți sta cu fundul în două bărci, zicea Anton Pann.

„proza conferă o mai mare libertate gândiri”
Foarte frumos exprimat, bravo. GÂNDIRI.

„eseul se intersectează cu orația cultă scrisă. Orația ar putea fi definită drept o eseistică populară - expusă în momente existențiale solemne: nuntă, înmormântare”

Da, numai nunta și paranghelia mai lipseau din ghiveciul ăsta. Orația, sau urătura. Plugușorul l-ai uitat?

„încorsetate de curente filosofice și literară”
Foarte frumos: FILOSOFICE și LITERARÃ.

„Ca niște mineri pătimași aventurierii spiritului se extrag filoane ale adevărului”
Aventurierii SE extrag filoane. Minunat!

„megaconstrucțiile FILOSOFICE ale FILOSOFILOR”

„Ceea ce caracterizează pe eseistul aventurier, este singularitatea”
Virgulă între subiect și predicat.

„eseul este formà literară ce se construiește”

„eseul se folosește de speculația sofistă”
Atunci cum mai poate fi dogmatic, dacă se folosește de sofisme? Cum mai poate fi riguros științific? Aberații peste aberații.

„eseul se folosește de speculația sofistă pentru a promova idei de interes general”.
Cum adică, parcă mai înainte ziceai că eseul iese „din tradiția filosofică și literară și se înscrie pe căi originale, în afara drumului principal”. Atunci cum mai promovează idei de „interes general”, în plus utilizând SOFISME? Ce eseu e acela care manipulează prin SOFISME? Sau poate că acela îți place ție, pentru că vine în întâmpinarea prejudecăților tale dogmatice.

„contrazică_cu”
„conform dictonului de pe templU din Delfi”

„eseistica folosește în pofida libertății de gândire”
Deci eseistica merge în contra libertății de gândire, după tine. O mai mare confuzie în capul cuiva e mai greu de găsit.

„ne spune Norman Manu în Dictatorul și artistul”
Nu ești în stare nici măcar să dai copy paste corect: Norman MANU e de fapt Norman Manea!

„l-a adaptat eseistice filosofice.”

„Șestov a decupat din autorii citați ceea ce se potrivește cu propriile sale convingeri”
Da, de asta îl preaslăvești pe Șestov ca model absolut de eseist. Pentru că asta faci și tu: decupezi din autorii citați ceea ce se potrivește cu preconcepțiile tale. Asta nu e știință, nici filozofie: e pseudoștiință, e semidoctism. Nici un cercetător autentic nu-și permite să decupeze faptele și dovezile pentru a se potrivi cu teoria sa. Dar asta faci tu, pe această bază ți-ai construit acest studiu. Așa e gândirea ta rigidă. Și e foarte greu să-ți schimbi paradigmele, după cum spunea Covey (nu se vede că l-ai citit și aplicat).

„originalitatea lui Șestov o constituie tragerea de limbă a autorilor ajunși demult oale și ulcele, și împingerea acestora spre ipoteze până la ultimele lor consecințe, pe care autorii în cauză n-au avut îndrăzneala să le pronunțe în existența lor”
Adică Șestov gândea în locul marilor înaintași. E ca și cum ți-ai impune gândirea folosindu-te de autoritatea predecesorilor consacrați. Acesta e SOFISMUL AUTORITÃȚII. Iar sofismul e o eroare de logică, domnule Anton.

„Odobescu utilizează digresiunea erudită. Din aceste motive unii critici au ezitat să încadreze Pseudo-Kynigheticos la categoria eseu”.
Dar este bun acest Odobescu pentru ca să ni-l dai nouă ca model absolut de eseist. Argumentul tău sofistic este: \"Tu nu scrii eseuri, pentru că Odobescu a scris eseuri mai bune ca tine!\" Apoi recunoști spășit: A, da, știi, de fapt Odobescu a fost contestat de critici, care s-au îndoit că Odobescu a scris eseuri.
Asta e o gândire confuză, domnule Anton.

Să te duci cu divagația de la Ana la Caiafa, ca să-ți faci măcar un discipol. Să bați câmpii cu tupeu, ca să-ți argumentezi sofistic prejudecățile. Să aduci exemple greșite în favoarea tezelor tale, numai ca să nu recunoști că ai greșit. Asta e o dovadă de TRUFIE SATANICÃ. Să nu poți recunoaște că ai greșit, dar să mai torni kilometri de citate prelucrate după ureche, alambicate la nimereală, numai ca să nu te doară că ți-a fost dezvăluită ignoranța. Umilința doare rău, nu, domnule Anton? Și bine mai pică pe așa o mândrie luciferică un citat biblic de o jumătate de pagină, cu care să dai în cap fariseic celor ce-ți deranjează preconcepțiile.

„În aceeași originalitate eseistică poate fi încadrată și trilogia Orbitor al lui Mircea Cărtărescu. Spiritul compozit al eseisticii autorului trilogiei”

Să afirmi că „Orbitorul” lui Cărtărescu este un ESEU este jignitor pentru bunul simț. O dovadă de ignoranță filologică.

„A intrat lumea noastră într-o nouă viteză cosmică și evenimentele se precipită în conformitate cu viteza cu care ne deplasăm în actuala civilizație? Accelerarea evenimentelor existențiale pare să confirme ipoteza noastră”

Da, aici începem să simțim gândirea eseistului Anton Vasile, care începe să lanseze ipoteze. Ipoteze demne de știința popularizată din revista „Magazin”, pentru babe coafate dornice să acceseze minunățiile cunoașterii: „A intrat lumea noastră într-o nouă viteză cosmică?”. Numai Domnul și cu domnul Anton știu asta.

„Cu cât existența se accelerează cu atât evenimentele lumii se înmulțesc și, din păcate sunt tot mai puțin previzibile în pofida cercetărilor viitorologice, a sutelor de ghicitori în palmă, în cărți, în numere, în fiziognomie, în vise , în devinația cu oglinzi, în bagheta divinatorie, în stele și în paranormali care văd continuum lumii.”

Asta e ipoteza paradoxală pentru care faci atât tam-tam? Asta aduci tu nou?
E așa de jalnic, că nici măcar n-am puterea să râd. Se vor găsi desigur cocalari și pițipoance care să aplaude la aceste truisme leșinate, argumentând că \"eseul are început, mijloc și final\".

„paranormali care văd continuum lumii”.
Da, da, continuă, Antoane.

„Chiar și profesorul Culianu s-a implicat în divinație citind experimental gândurile unor studenți apropiați, cu ajutorul unei perechi de cărți de tarot cumpărate dintr-o dugheană din Paris”

Aici eseistul Anton Vasile se abate de la „adevărurile imuabile” pentru a aduce \"ipoteze paradoxale\", ca un „aventurier al spiritului”. A ghicit Culianu în tarot? Și-a cumpărat sau nu cărțile de joc soioase de la o dugheană? Așteptăm noi dezvăluiri importante pentru a elucida natura eseului științific, literar și filosofic!


„Sunt momente în care spațiul-timpul se distorsionează sub efectul unei forțe luminice”
Despre ce forță luminică ne povestești aici? Ce e cu teoria asta abramburită?

„Nu întâmplător spune mitul biblic că am fost creați după chipul și asemănarea Creatorului.”
Da, da, aici trebuia să ne conducă eseul, era clar de la bun început. Ah, știam!

Domnule Anton Vasile, studiul ăsta neglijent e așa de prost redactat încât a fost un calvar să-l citesc până la capăt. Nu e de mirare că nu ai primit nici măcar comentariile alea siropoase de la fani. Nu a avut nimeni puterea să treacă de greșeli și de stufoșenie. În plus, eseul e atât de greu de priceput pentru că e clar că ai colat citate ale unor autorități din toate domeniile pentru a-ți împăna tezismul, așa cum coțofenele colecționează cioburi colorate pentru a-și orna cuibul lor trist. De aceea sunt atât de multe stiluri aici, stilurile altora, gândirile altora, amestecate prost.

Domnule Anton, eseul acesta este exact o dovadă de diletantism și snobism ignar. Data viitoare te rog să-mi trimiți pe mail \"eseurile\", ca să ți le corectez dpdv gramatical și logic, plus dpdv al acurateții culturii generale. Am să fac asta pentru tine, pentru că ai potențial, totuși.

\"el își azvîrle zdrențele de pe el\"
ar fi putut să ȘI le azvârle de pe altcineva?

\"TU ÎNSUȚI TE uiți la TINE\"
Doamne, câte precizări ca să ne convingi că e vorba de tine!

\"zburînd ca zmeii ridicați de copii\"
Pluralul de la \"zmeu de jucărie\" este \"zmeie\", nu \"zmei\".

\"boască_copac\"
Sună cacophonique.

\"imposibilă_la\"
Cam lălăit.

Nu mai stau să purec textul, că e târziu. Îmi las delicii și pe altădată.

Dorești cu atâta disperare să scrii poezie modernă încât degenerezi stilistic în comparații rizibile precum \"hoplitul ca o macara de aur\", banalități fioroase ca \"poarta memoriei/ acolo vin amintirile\", nonsensuri de genul \"piei de bou colorate pe care le înalți în vînt nu cu sfori ci cu lanțuri\", truisme precum \"trupul meu de lemn, care nu poate fi mîncat\" et caetera. Un text forțat, artificios, din care nu rămâi cu nimic după lectură. Uitabil. Delebil.

tu crezi că noi, ăștia de pe agonia, vom înghiți orice penibilități ne vinzi tu?

tu vrei să ne convingi că un tip cu computer și scan se apără de lupi imenși cu un amărât de CUȚIT???? atât și nimic altceva?
adică iese pe străzi infestate de lupi teribili cu briceagul ăla și se dă mare, superhero, iar noi trebuie să zicem în cor \"oh, da, ce text măreț ai scris, Ancuța\"?

tu ne crezi nerozi pe aici?
ce e cu însăileala asta de subiect tip comics de tarabă?

crezi că un cititor de s.f. serios va hali încropeala asta de textuleț?

dacă tu susții sus și tare că acest text este bun, atunci ca prin minune eroul ăsta de doi lei, care se luptă cu lupi enormi înarmat cu un CUȚIT de bucătărie, va deveni mai credibil?
ăsta e pt. tine un plot plauzibil?

fă-ți un bine și șterge stupizenia asta până ce nu te faci de râs și mai mult, amice
dă-i delete fără regrete

nu știu cum ai ajuns tu publicat de Tritonic, editura care a scos Gaiman în Ro.

oare ți-a corectat cineva romanul de prostioare din astea? sau l-ai scos, așa, cu găurele? promit că am să-l citesc, și o să fac o recenzie pe Agonia.
te rog mi-l trimiți pe mail, să nu dau banii pe nimicuri