Anghel Geicu

licoarea pe care nu am băut-o stă bine mersi ca o eliberare de sine, ca un vis încontinuu prin care alerg agățându-mă

azi am să-ți scriu un poem de iubire o poezie de dragoste, un text peste care îmi voi lipi buzele, ca atunci când ele îți șopteau la ureche și ochii căprui se topeau în cuvinte unde tu

de asta îmi este frică să vorbesc despre ea, curva dracu' unii o privesc surâzând alții mai șmecheri stau cu ea la taclale beau și mănâncă plm până la urmă o viață am, își șoptesc în

îmi e frică. în timp ce ea mă trage înăuntru eu încerc să mă smulg caut o fereastră un ochi o ușă unde pot dezerta un perete dărâmat un ciob de lumină e beznă nimic nu se mișcă niciun

iubirea niciodată nu pică din cer trebuie s-o pândești și o pândesc o vânez, o alerg pe străzile lăturalnice să-mi cadă în cursă ca un vânător cu pușca la ochi tot timpul tot timpul pe care îl

este imposibil să nu-mi coacă mintea ceva acum când mai am puțin și voi fi nevoit să spun sărut-mâna celor pe care le-am iubit cât și celor ce mi-au întors bună-ziua îmi potrivesc

privesc pe geam, de data asta e alb un alb imperfect ca de sâmbătă ca un cearșaf întors pe de-a-ndoaselea și gata asta este premisa asta e atmosfera în care vreau să mă arunc nu puneți

în noaptea aceea voi sări de pe fix voi zbura înadins să mă vadă femeile muzica o voi pune pe maxim lumea se va piti în bocanci invizibili asfaltul topindu-se în șir indian voi

când trăia taică-meu în mijlocul casei stătea o masă extensibilă la nevoie se făcea de douăsprezece persoane după ce a murit nu am mai desfăcut-o niciodată după ce și maică-mea a

de ceva timp nu am somn de ceva timp aud un sunet metalic sub pernă poate tu ai agățat o trompetă poate eu am uitat furculițele poate cine știe, vântul izbește pereții și urlă poate pereții

mi-a venit o idee ce-ar fi să mă ascund undeva într-un ciorap spre exemplu ori în cizmele lustruite din timp ce-ar fi mai bine și mă ascund într-o iarnă acolo tac și ascult o poveste ca

stăteam în balcon și serveam cafeaua amară vânzătoarea de la market o lăudase e dintr-aia pură de brazilia, spunea am cumpărat-o iar acum strălucea frumușel în ceșcuță acolo unde un ochi

este prematur să iau o decizie e ca și cum aș privi pe geam intersecția acolo unde ar putea fi punctul final al lepădării de sine sau aș putea săpa un tunel prin care să alerg de nebun

ai aflat la știrile de la cinci un lucru banal o chestie oarecare instinctiv ai pornit telefonul aveai toate numerele trecute în agendă iar tu stăteai și sorbeai cafeaua la barul din

am pășit mai mult din curiozitate credeam că voi găsi ceva important mi-ai zâmbit un zâmbet de lună rotund ca de sfeclă nu era frig dar nici cald îmi arătai locul să mă așez să mă simt

am primit invitația ca pe un lucru firesc de fapt era un simplu maill l-am citit trebuia să răspund am scris în fugă un banal bla bla bla apoi am dat enter după o jumătate de oră inauguram

prietene, vorbeai atât de convingător despre vin încât m-ai convins am sărit gardul butoiul stătea la dospit sticla obiectul delict strălucea într-o parte nu aveam nicio pungă de plastic nici

alerg pe trotuar dintr-o parte într-alta e noapte iar eu stau în ea ca într-o pungă nu am idee câți pași dar știu că până la urmă voi găsi intersecția nu îmi fac iluzii îmi înfig mâinile în

din nou pătimaș ca un copil verosimil pus numai pe șotii cu sânge din sângele ei înfrunzit și verde și roșu deplin ca un strugure copt pe de-a întregul cu ambiție și candoare estival și

prietene, vreau să te întreb ceva dar nu nu acum mai spre dimineață când aerul proaspăt îți intră prin nări ca într-o tobă sau atunci când scuipi dinspre tine scârba rămasă și o arunci pe

așa trecea pe lângă ferestrele verzi cu un aer puțin desuet când printre pletele ei arămii mai lăsa un nor de culoare și un pic de rugină pentru nopțile lungi petrecute pentru ziua pe

salamul cu soia e un moft soarele strălucește continuu când eolienele se învârt și produc crenvuștii se scumpesc sâmburii se vând dimineața degeaba mă trezesc noaptea îmi ascunde ochiul plăpând

după ce o zi întreagă înghițisem saramură de pește borș și mămăliguță caldă cât soarele acum când seara dădea din coate stăteam cu burta în sus și priveam băăăă, maaare e cerul ăsta