drog

Mint! Când spun că nu am putut să termin o poezie, mint! Le citesc mereu, de la cap la coadă, cu o conștiinciozitate școlărească. Așa m-au învățat, că e musai să termini ce-ai început de citit, fiindcă suprizele-s pentru temerari. Foarte târziu mi-am dat seama că mințeau. Chip să mă dezvăț, n-a mai fost!
Și-atunci cred că, la modul absolut involuntar, mă răzbun scriind că n-am ajuns decât la jumătate.
Realitatea-i că uneori e un chin pe care doar ăla care-a experimentat durerea feroce de cap știe despre ce vorbesc.
Nu-mi fie luat, deci, în nume de rău - n-aș fi scris acestea dacă textul de mai sus n-ar face parte din amintita categorie a construcțiilor care-mi răscolesc creierii cu vătraiul.
Am citit și răscitit. Dincolo de juxapuneri (fraze, sintagme)nimic n-am înțeles. Îmi pare ca un colaj de vorbe adunate care de pe unde, un fel de joc de tipul "nenea Nae face o baie", tentativă suprarealistă, soi de "champs magnétiques" în versuri, dar construite fără nicio metodă și cărora le lipsește, în mod evident, ineditul originalului.

comentariul tău nu poate decât să mă bucure din mai multe puncte de vedere. în primul rând că textul e comentat căci altfel as fi scris tot așa crezând că e bine, când fe fapt iată. ideea mi-a venit în timp ce treceam pe lângă un om nenorocit, bătut de soartă care vorbea o limbă doar de el șțiută și m-am întrebat ce poate fi în mintea lui apoi am citit un text al lui Leonard Ancuța, numai că eu nu dispun de acea tehnică a lui. deci textul am vrut sa fie o poezie a alienării de aici și titlul. se vede reaba că nu prea mi-a ieșit, e bine totuși că încerc să scriu și altceva, nu îmi place să bat pasul pe loc caut să surprind ceea ce se pare ca e foatre greu.
pe de altă parte m-ai pus în situația de a mă întreba dacă să mai scriu sau nu așa, nu știu

încă odată îți mulțumesc pentru comm. cu respect, Anghel Geicu.

doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă. Să n-o faci, spunea Maiorescu, dacă știi că nu ai băut nimic.
Poate că-s eu unul din ăia beți.
În orice caz, opinia unui cititor nu trebuie să te determine să iei decizii ci doar să-ți pui întrebări.


Apropo, nici eu nu cred în rescrieri. Ori e bună, ori e proastă.:)

Alina, te cred