Jurnal
borvis
2 min lectură·
Mediu
prietene, vreau să te întreb ceva dar nu
nu acum
mai spre dimineață când aerul proaspăt îți intră prin nări ca într-o tobă
sau atunci când scuipi dinspre tine
scârba rămasă și o arunci pe asfaltul morbid
când prăpastia e o coajă de nucă și o calci ca pe un câine flămând
când ciorile croncănesc boțul de caș
iar șoarecii cântă la ora exactă
abia atunci
abia atunci
dar nu despre viață
ori despre marca mașinii cu nume de curvă
nici despre femeia din biroul oval
nici despre iarba pe care o ții între dinți
nici despre job, nici despre scări nici despre umbre
nici femei de serviciu pești de acvariu
oameni tembeli și iar curve putori depravate
și pisica sălbatică
nici mort
nici mort
ca și cum
ar fi prea departe și greața îți bate în piept ca o nucă
și nu știi, prietene nici nu știi
dar vreau să te întreb așa, cum stă treaba
ce filme țigara cu filtru ce foi ce ziare
hotelul și drumul parcurs hârtiile de decont
și iar curve de parcă marea și-ar pune bikini pe dos
înadins să o vadă
doar tu
da, tu
my friend câine de pradă prietene de la capătul podului
zmeu de hârtie
deasupra balconului
te las să respiri bea un borvis sau mai bine
aruncă trei cuburi de gheață în paharul turtit și toarnă-ți whisky
dă-l pe gât și vorbește cu gura de lemn
câte plicuri
câte chitanțe îmi mai scrii câte timbre
002116
0
