stand-by

licoarea pe care nu am băut-o stă

bine mersi

ca o eliberare de sine, ca un vis încontinuu

prin care alerg agățându-mă de ferestre

și după toate astea plouă dement, în rafale cât casa

iar monștrii mei noctambuli

se ascund pe sub pături

riky cotoiul își ascute cuțitele

sub biroul din balcon scârțâie a moarte latentă

se întunecă repede, încă este februarie

și peste tot alchimia

ce transformă

asfaltul în scârbă

iar broaștele o beau și se satură

pentru un timp uit de tot și de toate

ca și cum aș fi într-un altul, pe de o parte

un eu neclintit

în cealalta cel ce iubește și râde

și la mijloc ploaia ca un râu fantomatic ca o deplasare de spații

și ea tot acolo, râde fatidic

îmi face cu ochiul ca și cum ar vrea s-o privesc

apoi își țuguie buzele

semn că ar vrea să mă înfrupt

pe urmă să-i descopăr comorile, să mă bucur

de sânii ce îmi cer să îi mângâi și lobul urechii să-l sfâșii

după care somnul

ca un vis în stand-by