din carnea mea vei mușca și eu voi zâmbi

este prematur să iau o decizie e ca și cum aș privi pe geam intersecția

acolo unde ar putea fi punctul final al lepădării de sine

sau aș putea săpa un tunel prin care să alerg de nebun

căutându-mi orgolii

nu-i nimic mai precar nimic

din care să mă facă să cred dovada nescrisă dar șoptită de sute de ori

printre buzele tale de plastic galbene ca de fluture

ce importanță mai poate avea atunci când timpul se comprimă și mușcă din hoit încontinuu

când ochiul se zbate ca într-un vis fatidic iar

drama deja se scrie în piatră de la un capăt la altul

în timp ce tu strivești ultimul fir de iarbă ce încă se zbate

nefiresc de lucid

de ce dracu' din toate acestea tocmai aici ai dorit să ajungi

de parcă totul ai fi vrut să îl torni în aceeași monedă de plumb

căutând să imprimi palma lipită de ziduri

până când

din carnea mea vei mușca și eu voi zâmbi