Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

the end

1 min lectură·
Mediu
în noaptea aceea voi sări de pe fix
voi zbura înadins să mă vadă femeile
muzica o voi pune pe maxim
lumea se va piti în bocanci invizibili
asfaltul topindu-se în
șir indian
voi fugi
voi zbura cu viteza luminii
în aplauze voi sorbi licuricii
lumina o voi păstra într-o pungă de plastic
în curând voi ajunge
doar așa să mă zbengui
acolo unde
sexul va fi per-total
iar femeia
obiect
de simbol
afișele vor sclipi în pixeli gigantici
ce și cum
și în orice direcție
eprubetele vor păstra infinitul
kilometrajul va fi o iluzie lumina va dori să mă mângâie
dar eu voi fi
de demult un detaliu
unde mașinăria își va spune cuvântul
iar noi
vom păstra legătura cu terra
022.525
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
122
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Anghel Geicu. “the end.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anghel-geicu/poezie/14020014/the-end

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
Este probabil cel mai scrut text, despre the end, nu-i răpește din frumusețe,franchețe, mai ales că te referi la persoana I, sg. și îți permiți să spui ce simți fără a moraliza, finalul pare să te aducă totuși în comuniune și să te simți făcând parte din noi
Îmi pare un poem zeflemitor, mi-a plăct mai ales versul, voi zbura înadins să mă vadă femeile,are partea ei bună și apocalipsa. Lumina din pungă, sorbitul licuricilor, lumea din bocancii invizibili, sunt doar câteva lucruri noi care vor apărea. Cuvântul lumină este folosit de trei ori, mă gândeam de ce, și nu că aș rupe vraja poeziei să o transform în proză, pesemne că fotonii sunt de vină. Cine stinge lumina?!
0
@anghel-geicuAGAnghel Geicu
sărut-mâna pentru însteluțare, textele mele nu prea au avut acest privilegiu. cu atât mai mult mă bucură cu cât ea vine acum de sărbători.

end-ul este mai mult metaforic nu cred în prezicerile astea, pe de altă parte cred că ar fi cazul să-i prețuim mai mult pe cei din jurul nostru, pe noi înșine, să dăm o altă perspectivă vieții poate să o iubim așa cum s-ar cuveni. cred că asta este și ideea

în proză mi-e frică să mă aventurez, o prietenă bună, Lelia Mossora m-a sfătuit mai demult să scriu proză dar după cum am spus mi-e teamă

încă odată îți mulțumesc pentru steluță și comm.

cu respect Anghel Geicu
0