angela spinei
Verificat@angela-spinei
„sa vedem”
născută în Basarabia facultatea de Filosofie la Cluj doctorat 2001 interese profesionale: consilierea filosofică poezia? a mea, îmi construiește identitatea, a altora mă fascinează din ziua în care m-am născut am avut un frate geamăn -regretul. a crescut alături de mine, m-a iubit, răsfățat, alinat ori de câte ori am…
respect și frunze :)
Angela
Pe textul:
„ ieșită din uz" de angela spinei
îmi place poezia ta românească. pentru că:
1. e prezentă o sensibilitate numai a noastră
2. rămâne ca un sunet de bucium sau nai în mine ritmul
3. e simplu să menții un singur mod de a scrie. e mai complicat să joci talentul și să atingi diferite tipuri de cititori
În general, am o problemă cu cei care încearcă să impună un model de poezie și cu cei care vorbesc foarte mult despre clișee. e clișeistic. :)
nu mi-e lut ci mi-este rouă
pâinea cărnii pe din două
vreau să văd cum ar reuși unii să construiască așa ceva.
deci,
îmi place mult de tot. ca și alte poezii ale tale
cu prietenie,
Angela
Pe textul:
„Ulcior" de Adriana Lisandru
în special
azi
sunt mai veche decât gândurile tale
o lumină insuficientă
pentru umbra pe care o lași
în cuvinte
sufletul a albit
de atâtea morți defrișate
prea puține atingeri
mai curățesc sângele
și atâta liniște
că o simt aici. în mine.
aș revedea un pic crucea și forma mâinilor. poate nu trece, poate altceva. dar -e personala ta. tu știi ce vrei de la ea.
cu mutl drag de poezia ta
Angela
Pe textul:
„noduri langford" de cezara răducu
această senzație creată de poezia ta...îmi amintește de o fată de 20 de ani care a murit de cancer. era singura fiică, cea mai bună stundetă și îmi spunea cu 1 an înainte de a deveni înger că vrea să învețe cât mai multe, să le reușească pe toate să iubească, să cânte la pian, să danseze și să fie miss Boboc...
dacă este undeva sus și vede poezia ta - se bucură.
și mama ei e întotdeauna aici
se preface-n lupoaică
să strivească iar cerul în colți
Pe textul:
„Reportaj despre pantofii roșii ai Anei" de Adriana Lisandru
Recomandatîntotdeauna pleci când simți că nu îți mai este locul acolo, sau timpul, nici măcar cei lângă care te așezi și mănânci pâinea albă nu te mai aud lângă ei, nu-ți percep nici absența, și e bine așa, ești un bob de piper pe care-l poate da oricine la o parte, pe marginea ochilor, a limbii, să nu îi mai usture niciun adevăr
si
singurul om pentru care ai scrie o carte și-a pierdut dintr-o dată lumina sau poate a reușit să treacă dincolo de ea
si multa renuntare iscusit tradusa in cuvinte. si in somboluri, pescarusii isi gasesc cel mai bun loc posibil in poemul tau, Ela Victoria Luca. langa tine
Pe textul:
„ochii nu pot culege ciulini, nici vietăți pierdute" de Ela Victoria Luca
nu-mi place să stau în banca mea și să-i privesc pe ceilalți cum mor nu-mi place să iau notițe despre sentimente când le pot îngrămădi în piept nu-mi place să ies la tablă gândindu-mă la cifre când pot ieși ca să pictez pereții ,urăsc să mă strige cu numele de familie sau cu orice alt nume
strigat de libertate acest text frumos al tau.
o sa ne luam de mani si o sa ne facem profe care pot sa isi permita sa picteze pereti!
la nivel de scriere imi place cum ai reusit sa creezi o atmosfera de continuitate si ritm. chiat si la nivel de respiratie.
un om tare drag mie ar spune probabil ca aici sunt prea multe concepte care pot fi interpretate, da\' mie imi place tocmai asta. mai demodata cum sunt in ale poeziei.
deci. textul e bine scris, zic eu
Pe textul:
„lecție cu gura deschisă" de Diana Lorena Țugui
multumesc.
oglinda este intotdeauna celalalt!
Pe textul:
„ora cocoșului" de Adriana Lisandru
ma bucur ca iți place și drept răspuns la a fi tu însuti:
1. remarca lui Fitzgerald \"Veghează sa nu cazi în personalitatea celuilalt: bărbat sau femeie\" parafrazata în \"Nu-l lăsa pe celalalt sa cada în personalitatea ta. fa-l sa alunece\".
2. ca o profa de filosofie si nu om care scrie poezie ma intreb si eu despre ce este a fi tu insuti.
iti multumesc pentru trecere. sunt onorata.
Pe textul:
„discursul femeii din \"Hide and seek\"" de angela spinei
aceasta impartasire permite zborul...
te mai astept pe la mine sa despicam firul textelor
cu drag
Angela
Pe textul:
„ce mai face copilăria" de angela spinei
Pe textul:
„Ascult Spleen" de Anatol Dănilă
De îmbunătățitmi-a sărit inima cu tot cu pelin din pieptul meu zburător când am văzut comentariile!!!
contează mult pentru mine să văd reacții la ceea ce scriu și simt.
Alex: cu sufletul, prima variantă era lobul urechii dar pentru că sunt pe alocuri auditivă, pentru mine suflet și ureche e un tot întreg. cât despre generalizări. una dintre ele e voită. cea din clișeu - fiecare dintre noi își consideră suferințele unice și totale. nu e așa din păcate. sau cel puțin am eu o asemenea opinie. deci am vrut de fapt să spun că nu contează cât am suferit.
Laur: mă gândeam să îți plasez textulețul tău în continuarea personalei mele. mulțumesc de semn.
Mihaela Iulia: să știi că și mie acest lob al sufletului îmi place mult de tot. mă bucură prezența ta în pagina mea.
Mulțumesc mult tuturor.
cu prietenie,
Angela
Vă aștept la mine!!!
Pe textul:
„ce mai face copilăria" de angela spinei
copiii nu stiu sa minta pana nu invata sa vorbeasca. atunci cand ascund ceva - e o alta modalitate de a spune - nu vreau sa te mint, dar nici nu pot sa iti spun.
textuletul tau vorbeste insa despre aventura maturitatii. sentimente de sentimente provoaca.
cu placerea lecturii,
angela
Pe textul:
„nu putem respira sub pleoape" de cezara răducu
imi place acest final. frumos de tot il simt
Pe textul:
„crocodilul Bahlui" de Silvia Goteanschii
respect mult
Pe textul:
„2008" de Cornel Ghica
Doar noi am rămas. ce te faci? și ce mă fac.
și tot aș mai citi asemenea texte
Pe textul:
„2008" de Cornel Ghica
voi merge
voi învăța
îi pun într-o picătură pe sticlă și o sa îî vezi! (mai am timp până atunci ajung și eu să am dreptul să postez imagini aici!)
înclin capul, mulțumesc
te mai aștept
Pe textul:
„ anii se fac ghemotoc" de angela spinei
îmi place îndeosebi
Mi-e sete de apă de mare mi-e poftă de nisip
mi-e teamă de bărbații în uniforme noi,
ar trebui să mă spăl pe mâini cu apă din Dunăre
și să scriu despre gara lustruită cu detergenți.
Un câine va veni să-mi lingă de pe față
un verb lichid
dar eu as scoate verbul a plânge dintre paranteze și din text. să înțeleagă cine poate
plăcută lectura ta,
Angela
Pe textul:
„Salcie fără occident" de Irina Nechit
Recomandatcând va fi să trec
dincolo de anotimpuri
va ploua mărunt
în ziua aceea
rotirile negre de sub
gulerul cerului
vor închide drumurile
mai devreme
aici arhetipuri multe, simboluri-imagini iscusit combinate.
unul dintre putinele texte pe care le poti plasa la filosofice.
felicitari!
citit, plăcut.
Pe textul:
„ziua în care plecările sunt îmbrăcate frumos..." de Teodor Dume
frumos
cu placerea lecturii,angela
Pe textul:
„luați-vă vâsle " de Silvia Goteanschii
in acesta in special m-a impresionat
Sub clarul de lună la cimitir
îngerul de piatră atinge
un înger adevărat
antiteticul dintre înger de piatră și cel viu (sau cum o fi oare cei adevărați?)mă conduce la ideea de falsitate a unora și cum știm noi, ceilalți să îi percepem ca fiind adevărați și cum doare și rămînem așa, cu pantofii și cu agrafele noastre. fără ei.
Pe textul:
„Zboară cu el" de Irina Nechit
