2008

ohooo...
treaba asta cu ceapa și cu pumnul mă ademeni să-ți scriu

și ce curată este pohema ta

și gândul acela cobiliță plină
se revarsă frumos
atât de frumos

te felicităm domnule Ghica!

prietenos...

mă bucur că ți-o plăcut această ultimă poezie.
(cred că) aici închid cercul. sunt obosit, lehămit și plin de frustrări.
încerc să trag ușa în urma mea, să nu trezesc nici morții vii, nici \"mari poeți\", nici libelulele, să las deoparte acest împrejur înțepenit și prăfuit, să ies și să respir aerul proaspăt al ne-universalului.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.


cu respect, Cornel Ștefan Ghica

de ce ultima

acesta nu e un cântec de lebădă

mai ai multe de spus
nu închide cercul

morții vii
hale...barzii
și libelulele îs dincolo

tu ești aci ca un aer proaspăt.

pliz dont go!

că i-ar sta bine cobiliței tale în flancu\' stâng
așe, să vadă jonelu\' o comeată roș în fața ochilor...

în ne-universalu\' tău ezistă comete roș? :D

prietenos...

ca să nu fiu penibil și plângăcios: nu fac decât să închid un cerc și-o ușă (în urma mea).
visează, omu\', da\' mai și trăiește (altfel).
sunt aici, jonele. nu plec, da\' (parcă) nu m-aș întoarce.
să lăsăm să treacă cometele prin ne-universalul nostru. e noapte, încă. mai avem timp.


cu respect, Cornel Ștefan Ghica

am și simțit privirea aia de ceapă și pumni. și parcă îmi și spunea intuiția mea de cititor începător ce o fi trebuit să facă o oamă (zicea fiică-mea la începuturile ei) pentru a primi peste bot cu un asemenea text.

Doar noi am rămas. ce te faci? și ce mă fac.

și tot aș mai citi asemenea texte

de multe ori e bine (pentru noi) să nu mai facem nimik.
de cele mai multe ori (parcă) e bine să nu știm că nu știm nimik.
(însă) de fiecare dată eternitatea e DOAR a noastră; reprezintă timpul nostru de reacție între naștere și viață. un nimik, până la urmă, de care treb\' să ținem cont atunci când suntem sinceri (cu noi).
cred că (mi-)e suficient \"Doar noi am mai rămas\".

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.


cu respect, Cornel Ștefan Ghica

intotdeauna alegem ceea ce putem alege, ceea ce dorim. ceea ce am comentat la sfarsit e doar o proiectie. a mea.

respect mult

Un poem bine legat, cu imagini interesante. Din păcate (părerea mea, desigur, subiectivă) \"tăcerea imensă\" și \"praful universului\" nu aduc mare lucru pe plan estetic, ai fi putut renunța la ele.

angela,

am înțeles și mi-o plăcut proiecția ta. am încercat (doar) să duc mai departe imaginea, din propria-mi stare.


liviu,

ai dreptate. întreaga strofă (cam) poticnește toată desfășurarea firească a poeziei.
ești un cititor experimentat, care sesizează (cu ușurință, aș spune) zonele cu disconfort poetic. o să țin cont de părerea ta.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

Cornelușșșș

Am zis să mă încrunt și io acilea la tine, să văz cine-i ăsta care aseară s-a stropșit la mine cu un comm de personalitate literară care își asumă foarte clar și direct afirmațiile:)
Lupți cu cuvintele tale, îmi place. Nu mai e mult și vei ieși din zona esteticului. Probabil balastul sentimental te reține, fără voie, în preajma formulelor de farmec. Ești mare farmazon, nu-i vorbă, uite ce frumos îți torc aici pisicuțele literare, mai rar agonic curtat așa direct...:D
Dar io aștept de la tine, pffuii, cum draq s-o spun?, să nu mai fii hiperconștient de faptul că ești poet.
Aș fi rânjit ceva la frumoasa ta înțepenită la icoană, e minunată!, mi-a amintit de iconița din \"Geniu pustiu\"...deci e foarte eficient aranjamentul cuvintelor tale...m-a atins fix la lectura obligatorie:)
Când n+o să mai simt tremurul din vocea ditai personajului care încruntă din sprânceana intergalactică...hmmm...cum știe el că îi stă mai bine, atunci o să mă las, io, cititoarea sperioasă;), privită de ochii lui-lor-ei mirositori...
Nu știu cum să îți mulțumesc mai frumos pentru aseară.
Abia aștept următoarele ocheade... mânioase:D

cat de liturghic e continutul poemului! nu sunt un El si o Ea, sunt Barbatul si Femeia, firi ancestrale. gesturile se savarsesc ritualic, sunt bruste, pline de seva si de mister:
\"i-am aruncat o privire
ca și cum ai sparge o ceapă cu pumnul

s-a speriat

a rămas înțepenită într-o icoană
cu ochii mari\"

felicitari!

cu prietenie,
andrei t

iolanda,

\"Magnifico!!\", aș spune, de data asta cu un pa\'ar de J&B în mână.
interesantă și ademenitoare încercare de comm; mă gândesc ce-aș putea alege din el.
nu nevoie să-mi \"cauți\" mulțumiri; Plăcerea a fost (și) de partea mea.
încântat de prima ta vizită.


andrei,

este (oarecum) o dedicațiune. o încercare (mai mult sau mai puțin) poetică de re-găsire a Bărbatului și a Femeii.
e bine, din când în când, să spargem ceapa cu pumnul.


vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.


cu respect, Cornel Ștefan Ghica