nu putem respira sub pleoape

cezara,
copiii nu stiu sa minta pana nu invata sa vorbeasca. atunci cand ascund ceva - e o alta modalitate de a spune - nu vreau sa te mint, dar nici nu pot sa iti spun.
textuletul tau vorbeste insa despre aventura maturitatii. sentimente de sentimente provoaca.

cu placerea lecturii,
angela

sfasietor sfarsitul. nu stiu, poate asa-l percep eu, adaptandu-l unor trairi personale, insa aduce a deznadejde, a resemnare si a pustiu. e acolo o simplitate care smulge cuvintele din text si le invie cumva, transformandu-le in entitati care te bantuie:
\"cineva mă iubește

avar
mă ascunde sub genunchi
ca pe o greșeală\"
p.s.: tot mai mult invat ca n-ai cum sa pariezi pe dumnezeu.

cu prietenie,
andrei t

mulțumesc. greșelile sunt același. noi nu le mi privim la fel, odată ce uitam să fim copii.
andrei:mulțumesc și ție.pe Dumnezeu nu pot paria, așa este, rămâne resemnarea. dar reculul va fi .....magnific. așa am învățat eu în timp:totul are o imagine răsturnată în oglindă.
cu drag