ce mai face copilăria

imi place

sunt cateva chestii de modificat, totusi:
\'lobul sufletului\' - cuv asta, \'suflet\', arunca textul intr-o zona care mie nu-mi place. decorul e si el din zona asta, dar daca n-ai fi scris \'suflet\', as fi putut interpreta textul ca o poveste ok despre ce facea o tipa in 1989:) cand se intamplau tot felul de chestii care ii afectau pe altii, dar ea se dadea cu pelin pe incheieturi si n-avea nicio treaba cu nimic:)

in al doilea text, ai introdus bunicul mort - poate ca un fel de contrapunct pentru zona high-tech - iarasi, temele astea mari, cum e moartea, sunt f greu de abordat fara sa sune pretentios ca naiba. mai ales daca folosesti si limbaj ermetic :p - asa ca am si aici micile astea rezerve

in al treilea text, ai o constatare generalizatoare - \'nimeni nu este ideal\' - care suna m curand a teza de argument:) dar te poti intreba \'ce e aia ideal?\' \'ce e aia sa fii ideal?\', \'de ce nimeni nu e ideal?\' :p samd. dar de ce in viata cotidiana noi suntem f atenti cu generalizarile, dar in texte nu? (asta ca sa motivez de ce as scoate versul ala)

in rest e ok - si finalul mi-a amintit de holding therapy, cauta asta pe google, e creepy de tot, dar e frumos:)

faza cu tatuajele si memoria e un pic cliseu, dar nu am obiectii fata de ea:) decat ca as scoate \'ca ale tuturor\', care e iarasi generalizare:p si, daca ma gandesc m bine, as pune \'noastre\' in loc de \'mele\'

am m spus ca imi place textul?;;)

2o1o

aici, incepe destinul
- mitul neimblanzit al omului

fericirea se transforma intr-o scanteie alba,
dupa care voi fugi toata viata si n-o voi gasi
decat sub forma agresiva a nesfarsitei amagiri


cu prietenie,
Laurent

\"lobul sufletului\" e forte bine gasit si se potriveste perfect cu mirosul verde amar al pelinului. hai sa scriem si cu altceva decat cu dulcegarii.
\"pieptul meu lăsat peste tine
te învață să zbori\"_uneori greutatea trupului iubit e o aripa

în primul rând, mulțumesc!
mi-a sărit inima cu tot cu pelin din pieptul meu zburător când am văzut comentariile!!!
contează mult pentru mine să văd reacții la ceea ce scriu și simt.

Alex: cu sufletul, prima variantă era lobul urechii dar pentru că sunt pe alocuri auditivă, pentru mine suflet și ureche e un tot întreg. cât despre generalizări. una dintre ele e voită. cea din clișeu - fiecare dintre noi își consideră suferințele unice și totale. nu e așa din păcate. sau cel puțin am eu o asemenea opinie. deci am vrut de fapt să spun că nu contează cât am suferit.

Laur: mă gândeam să îți plasez textulețul tău în continuarea personalei mele. mulțumesc de semn.

Mihaela Iulia: să știi că și mie acest lob al sufletului îmi place mult de tot. mă bucură prezența ta în pagina mea.

Mulțumesc mult tuturor.

cu prietenie,
Angela

Vă aștept la mine!!!

Un discurs lejer,totul curge de la sine,pur si simplu;nu e nimic fortat,nimic de reprosat textului
chiar daca timpul trece(1989,2001,2008),lucrurile se modifica(,,tatuajele mele/ca ale tuturor/nu sunt decât niște amintiri\")si oamenii pleaca sau vin,tonul poeziei ramane constant,usor trist(sau doar melancolic?)
Datorita cuvantului ,,lasat\" ultimele versuri nu sugereaza zborul,ci dimpotriva,povara unor ganduri,amintiri etc care se pot impartasi cu persoana iubita.
Cu drag,
Diana Tugui

multumsc mult, Diana.
aceasta impartasire permite zborul...

te mai astept pe la mine sa despicam firul textelor

cu drag
Angela