Andrei Gheorghe

din scaunul cu rotile nici o altă șansă în plus/ aveam în loc de cap un scaun cu rotile, în el se odihnea mustăcind un bunic/ adormea, înjura, circulau paralel înjurăturile din pereți în pereți,

II Se trezi ud fleașcă în pat și parcă ochii tindeau să i se lipească și să nu i se mai deschidă vreodată. În minte persista un clănțănit…apa caldă trecea prin calorifer dezghețându-l. Simți o

liliac bolnav III -Nu vrei să mergi cu diseară cu mine să mă duci la gară?… -Nu. Răspunsese scurt și fără să se gândească la altceva decât că în ultimii trei ani… -Nu!?…, pe chipul Nadiei

\"till i\'m geathered safely in coloane lungi in imensul cer fac parada de rochii albe in tot ceea ce ne-a mai ramas/ inchisori de zapada si un fel special de vin care ne strecoara vijelia

\"insomniacul se ridica in picioare palid si-i smulse fustele rosiatice si asa sfasiate in fata apusului lichid, ca o visina fiarta in votka coapsa ei se simti agatata in dintii lui the male insa

I.A.D. astazi calatoresc fara bani si fara bagaje, am luat trenul de la un capat scotocind dupa tine noaptea si m-am trezit intr-un singur vag(i)on, cativa sunt pe-aproape, altii inca se mai

seara tortionarului, inceput de tigara pe terminate priveste viata cu niste ochi pe care ti-i arunci mai mereu pe ecran ca se te (re)scri rand pe rand, pana cand ecranul le fuge ochilor de sub

hallo stranger, good-bye stranger...astea erau cuvintele pe care le auzea dupa ce trecea... de un om intins pe calea ferata, de un cal intins pe fata de masa strainul ducea cu el vioara, nu se

till i\'m gathered safely in coloane lungi in imensul cer fac parada de rochii albe in tot ceea ce ne-a mai ramas/ inchisori de zapada si un fel special de vin care ne strecoara vijelia

am să-mi mut patul la marginea câmpiei unde plouă mereu și toate lucrurile se-neacă, hai, să ne mutăm la marginea câmpiei cu toții, ca și când acolo ar fi un fragment de autobuz, singurul petic

death can dance moartea facea jogging in parcul solitar, pe doua parale ca te prind din urma/ alearga cu o drujba in parcul solitar taie cativa copaci, cateva crengi de metal si se aud scartaind

(ca o femeie pe care nu o mai ascult lumea continua să spună aceleași lucruri despre noi) își pirduse importanța în miezul loviturilor pe care le aplica portierei de dacie albă iar prin geam se

seara torționarului era cât pe-aici sa înnebunesc, ninsoarea își făcea de cap prin oraș cu niște păsări albe mă agățase de umeri: uită-te puțin și spune dacă nu sunt o femeie

Aceste jeturi de frig și singurătate 1 ca un străin parcurg cai, autobuze, curse de șoareci, corpuri și femei și n-am nici cea mai vagă idee unde e începutul sticlei de bere, unde îi

timp de o respirare pierdutele folii din rochia toamnei se lasau pe mana cofetarului, din sita cadeau pierdutele rochii ale acelor zile care nu-si mai aminteau orele noastre libere fugarite prin

me and a gun încet-încet s-au topit oamenii din preajma mea ușor-ușor și această înserare care m-a născut devine noaptea pe care încă nu am trăit-o acolo nu pot face nimic pentru cel care mă

wizard game iubita mea magnolii versuri și violete de miercuri, un ploiești desenat în cârciumă de picasso azi noapte, desigur picasso când era picasso când nu era femeia barbară care nu se

nici o altă șansă în plus/ aveam în loc de cap un scaun cu rotile, în el se odihnea mustăcind un bunic/ adormea, înjura, circulau paralel înjurăturile din pereți în pereți, ca loviturile/ apoi

compot de mere pentru chitz cele 5 mere ale amintirii în față geam în spate geam cele 5 mere se mișcă greu pe pervaz între geamuri mărul 1: mie nu mi-e indiferent dacă mai ieșim sau… mărul

Bi-Vela MAre rupta de catarg el era un personaj fara maini care insa scria, intindea pe foaie o femeie dezvelita de ideea de papagal impaiat trecand peste dealuri zburand peste umeri si peste