Poezie

louis pour toi

2 min lectură·21 februarie 2005

Mediu

(ca o femeie pe care nu o mai ascult lumea continua să spună aceleași lucruri despre noi)

își pirduse importanța în miezul loviturilor pe care le aplica portierei de dacie albă iar prin geam se vedeau ciorapii rupți ai femeii/ nu i se mai auzeau deloc țipetele/ numai singurătatea/ nu i se mai vedeau lacrimile/ și le ascundea tot mai bine în manșeta paltonului/ cordonul lui uzat amintea îmbrățișările de 13 ani/ acestea fiind amintirile ei și numai ale ei ca și bocitul inutil pe locul din dreapta ca și privirea stupid-rugătoare

(își pierduse ciorapii noi la poker azi noapte, nici măcar pentru miza, ci din pură fantezie: dacă vii cu mine până la closet am sa-ți fac cadou ciorapii și am să te las să privești...acum avea să se întoarcă acasă și să-și primească bătaia fără să crâcnească)

m-am întors pe partea cealaltă aș fi vrut altceva din nou de la perna de la capătul patului o nouă rămășiță dintr-o suferință practică 13 ani/ acestea fiind amintirile ei despre mine sunt exact această plantă verde din fereastră/ plantă verde în colțul camerei legată cu ciorapi de damă noi-nouți și cu o coada de polonic drept arac/ plantă verde la mine sub pat mă odihnesc/ plantă verde la tine în minte mă retrag și mă abțin/ plantă verde îmi putrezesc în curând cuvintele/ m-am întors pe perna verde de la capătul patului o nouă suferință ca o fereastra în somn

(nu e timpul încă dar am să-mi fac operație estetică la sentimente din pură fantezie ai să-ți joci atunci bikinii noi la poker dar n-am să mai privesc nimic am să primesc fără să crâcnesc porția privirilor mele care nu mă privesc)

m-am împușcat din nou în noaptea cealaltă mitraliera acestor gânduri nu face decât un ra-ta-ta-ta după care se aude un pic mai încolo ra-ta-ta-ta coleg de cameră cu mitraliera îi aprind veioza/ îi sting încet gândurile/ o spăl bine și o șterg de ulei în curând nu va mai face prin pădure ra-ta-ta-ta și-mi va cânta you are not from this old town/ yeah i\'m not/ mă retrag și mă abțin plante verzi îmi răcesc în minte/ la capătul patului cineva se iluminează și îngână un psalm care mă-mpușcă din nou în noaptea cealaltă...

(ca tocurile unei femei pe caldarâmul ucis în piața victoriei gândurile mele trosnesc după bikinii tăi ra-ta-ta-ta...)

033.957

Despre aceasta lucrare

Autor: Andrei Gheorghe
Tip: Poezie
Cuvinte: 393
Citire: 2 min
Versuri: 7
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Andrei Gheorghe. “louis pour toi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-gheorghe/poezie/107277/louis-pour-toi

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

IP ioan peia✓21 feb. 2005

Ascultă la mine, ești mare! Textul m-a entuziasmat! Bravos! Cine știe, cunoaște... Te-ai abonat la timpul meu liber!
A... și să nu uit a menționa măcar treaba aia cu operația estetică la sentimente! Ai pus-o de grande!!

AG Andrei Gheorghe✓22 feb. 2005

ioane, iti multumesc pentru aprecieri si pentru prezenta ta entuziasta in pagina aceasta care, la fel ca si celelalte ramane deschisa atat la aprecieri, cat si la critici.

RE roxana eichel✓22 feb. 2005

de cand am vazut textul asta prima oara mi s-a parut ca se tot \"intoarce pe partea cealalta\", mai curand ca imaginatia care scrie se intoarce daca pot sa zic asa la ceva nouvechi, ca o continuare nu fantezista, ci foarte reala a unui ra-ta-ta indelung asteptat, presimtit, adulmecat prin camere, prin masini, prin paduri; cat despre planta verde, ma tot intreb cine si de ce a plantat-o in atatea locuri ca pe un fel de semn \"interzis uitarii\"...
in plus, curajoasa, cred eu, fantezia femeii care isi tot pierde articole vestimentare la poker...
mai e ceva de zis doar despre persistenta impuscaturilor prin textele tale, but no explanation expected by the way...