gură de aer trasă în gol

Andrei,
poezia ta nu are ritm și nu are forță- parcă se derulează mai întâi totul foarte foarte încet și foarte foarte obositor, apoi începe să se accelereze dar nu unitar ci într-un ritm cam scrântit, împiedicat.
Din punct de vedere al stilului, iarăși se dezvoltă aiurea, de la acea primă abordare suprarealistă spre dialogul colocvial și apoi cumva spre un mixaj între cele două.
Eu una sunt de acord cu toate aceste discursuri, dar separate, nu toate într-un singur text. Sau, cel puțin dacă sunt toate într-un singur text, să fie separate mai clar, să se vadă cumva intenția.

Asta mi se pare că stă în picioare și că merită refolosit:
\"într-un oarecare război câteva femei s-ar oferi
pe degeaba, dar despre asta n-are rost să scriu\",

\"noi salve de tun, adică noi în salve de tun\",
În rest totul este diluat și forțat și ai foarte mult balast, clișee.

Prima parte cea care vrea să redea șocul acela al respirației, mi se pare absolut nereușită. Nu sesimte tocmai forța șocului. probabil din cauza formulării \"gură de aer\" sau a verbului la pasiv. Deși, unoeir vebrul ăsta \"trase\" poate fi foarte puternic...

Râmăn la detaliile astea tehnice și le-am redat atât de amănunțit tocmai pentru a înțelege de ce nu pot asimila ideea și mesajul textului. Nu e unitar și nu răzbate până la mine.
Asta e!
O curiozitate: ce s-a întâmplat cu stilul tău de a scrie cu care ai debutat pe site?
Să nu cumva să te lași influențat de comentarii, ia-le în considerație cu multă judecată și rezerve.
Vorbim.

tare haotica poezia, plus ca debuteaza nefericit cu \"sorbire de sete\", desi se simte talentul. Mie mi-a dat impresia de postmodernism sucit. Sper sa nu te supere comentariul, ti-am citit mai multe poezii si poti mai mult.

nu ma supara nici un comentariu la text, apreciez cristina preocuparea ta pentru textele mele si remarca succinta a irinei.