Poezie
din scaunul cu rotile
3 min lectură·
Mediu
nici o altă șansă în plus/ aveam în loc de cap un scaun cu rotile, în el se odihnea mustăcind un bunic/ adormea, înjura, circulau paralel înjurăturile din pereți în pereți, ca loviturile/ apoi lucrurile se lăsau în jos, pisici încolăcite pe spinarea mea și a lui, din patru roți două trăgeau de picioare în direcții opuse/ câmpiile cu întuneric se luminau temporar cu un bec-galop în jurul microbuzului/ avea să nască la prima stație, se coborau spre trotuar ca spre un pat lucrurile adormite sus în capul cu roți/ bunicul vocifera inutil: „am încetat să te mai caut acum am un scaun cu rotile în capul meu-fotoliu, îmi citesc acolo variante despre ultimele noastre zile”/ pisicile nu se mai încolăcesc, o dată pe an ne circulă paralel înjurăturile din pereți în pereți ca loviturile unui ciocan mecanic dărâmând uzina
cu o tresărire microbuzul a derapat, întâi a căzut scaunul cu rotile/ în câmpiile cu întuneric luminate temporar de un bunic arzând îmi căutam loviturile/ la prima stație pe trotuar făceam un poker, câștigam ceva timp până al venirea salvării care însă întârzia mai mult decât era programat/ microbuzul meu derapa și femeia întârzia mai mult decât era programat/ într-un final pierdeam banii, îmi dădeam foc la buzunar și mai înjunghiam iarba cu o flegmă: „nu mă minții că mori știu eu bine, sicriul tău cu 200 la oră mă minte că trăiești”/ se învârte gol scaunul cu rotile, femeia a venit la întâlnire/ la un joc de poker luminile ochilor mei ți-au întârziat sânii/ din rostogolirea pe câmpiile cu întuneric mă aleg cu un lucru care se lasă în jos/ întâi pisica mesteca tacticoasă, apoi sorbea și-n dimineața transpirată din scaun mă trezeam/ duceam în brațe pisica moartă, labele i se bălăbăneau ca loviturile unui ciocan pneumatic demolând uzina
astăzi citim împreună în dinți, în ochelari îți văd ochii, lady forceps, în ochi îți văd străzile/ întotdeauna se apleacă spre vest, nu te lua în gură cu ea, nu te lua în gură cu românia/ azi spicuim din organele bunicului sacrificat, i-am găsit în cap un scaun cu rotile, poate că nu-l avea, dar s-a inventat, mi-ai descoperit în fes un scaun cu rotile, ia-l, totul va fi al tău, așa că nu te lăsa: creierul-farfuria cu epidemie; inima-texte care încă nu au fost citite; ficatul-descoperirea americii între ezitări și spital; stomacul-o mâncărime a înlocuit o broasca de ușă ministerială; capacul de la veceu-nu e organ, dar e greu...mi-ai descoperit în fes farfurie discul numeric personal al celui sacrificat, am să-l eliberez după-amiază...
deschide pălăria, jos scaunul, rotiță cu rotiță s-a spart, calculatorul nu e așa de inteligent cu altceva să înlocuiesc românia loviturile de ciocan pneumatic fărâmițându-mi os cu os bunicul.
075.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 453
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 4
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Gheorghe. “din scaunul cu rotile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-gheorghe/poezie/114990/din-scaunul-cu-rotileComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AG
iti multumesc simona pentru aprecieri, e interesant ca ai prins bine cadrul acestei zile, cadrul meu, ziua mea, textul meu, ma intreb cate stele ar fi daca toti cei pe care i-am criticat pana mai ieri sau azi, azi nu mai stiu daca n-am intervenit cu niste precizari critice la cine stie ce text, daca toti acestia mi-ar da stele la un moment dat. dar e foarte bine, atata timp cat totul este real.
0
SMCât se poate de real, Andrei. Textul tău e special și merită să fie văzut. Iar eu devin ranchiunoasă doar atunci când văd rea voință. Nu e cazul tău și știi doar că îți mulțumesc pentru critici.
0
XDistincție acordată
Acest text este o demonstratie, o lectie de cum se poate avea dexteritate in manuirea secventelor, cuvintelor, situatiilor, ideilor... un fel de a jongla cu bile-cuvinte, acrobatul fiind tu Andrei, zambind, fara stres ca vei face o miscare gresita si numarul va fi unul esuat.
Totul pleaca de la increderea in tine ,desigur, incredere pe care eu n-o vad ca fiind gratuita.
Pot compara textul de asemenea, cu un tablou niciodata terminat, in care culorile sunt amestecate fara noima, dar atunci cand vine cineva si este interesat de el, tu, in cateva secunde, cu pensula in mana faci ca totul sa fie bine conturat, clar si foarte bine asezat.
Pensula ta fiind bineinteles lecturarea cu mare atentie a textului.
Realizez ca ai ales culori zgarcite pentru acest tablou dar nu este obligatoriu sa fie altfel ca sa poti \"realiza\" un infern.
Indraznesc sa-ti ofer o steluta, prima pe care am posibilitatea sa o ofer de cand sunt aici pe acest site, pentru o poezie care cred eu merita citita si disecata vers cu vers.
Sunt incantat de ce am gasit aici.
Iti urez succes in continuare
drag
Costin
Totul pleaca de la increderea in tine ,desigur, incredere pe care eu n-o vad ca fiind gratuita.
Pot compara textul de asemenea, cu un tablou niciodata terminat, in care culorile sunt amestecate fara noima, dar atunci cand vine cineva si este interesat de el, tu, in cateva secunde, cu pensula in mana faci ca totul sa fie bine conturat, clar si foarte bine asezat.
Pensula ta fiind bineinteles lecturarea cu mare atentie a textului.
Realizez ca ai ales culori zgarcite pentru acest tablou dar nu este obligatoriu sa fie altfel ca sa poti \"realiza\" un infern.
Indraznesc sa-ti ofer o steluta, prima pe care am posibilitatea sa o ofer de cand sunt aici pe acest site, pentru o poezie care cred eu merita citita si disecata vers cu vers.
Sunt incantat de ce am gasit aici.
Iti urez succes in continuare
drag
Costin
0
AMopreste caravana asta de cuvinte: unde e bunicu? iar carucioru se poate oare repara?
de fapt nu am inteles daca a fost o zi de a ta, un vis, o poezie....sau... si sa nu crezi ca nu mi-am luat timp , eu citind destul si demult....
de fapt nu am inteles daca a fost o zi de a ta, un vis, o poezie....sau... si sa nu crezi ca nu mi-am luat timp , eu citind destul si demult....
0
AG
buna-seara tuturor, ma bucur pentru aceste comentarii si aprecieri, costin, iti multumesc, cu atat mai mult cu cat habar n-am cine esti, adevarul e ca nici despre ceilalti nu stiu nimic acum. promit cat de curand sa descind din viata asta in care ma mentin si la voi in pagina, insa nu prea curand. am oprit deocamdata caravana de cuvinte, la ora asta nu se mai aude nimic, am sa citesc insa din ce in ce mai mult sa vad de fapt cine sunt cei/cele care mi-au comentat textul. la buna vedere, al dvs. A. g.
0
Imaginile capătă mișcare pentru că se înghit reciproc, dezolante, incolore pentru ca mai apoi să regurgiteze același tablou, îmbogățit însă cu un ricoșeu, cu o românie fascinantă și eternă, cu proiecția eului în forma schiloadă a unui bunic crepuscular. Un anatomic care își depășește atribuțiile, pendulând între descoperirea americii și farfuria cu epidemie, o extindere peste limitele reale a unui imaginar mai degrabă obosit decât bolnav.
Realul aici nu apare mascat, machiat, transfigurat, ci se oferă o variantă a lui, un alt fel de a fi, poate că toți trăim acolo, cu un vertigo în fiecare bunic asimilat ca și al nostru, în aceeași minciună, în aceeași iminentă prăbușire personală.
Un text închis, ca o halucinație diurnă, un text care mi-a făcut plăcere să îl citesc.