psalm

Toate ca toate da cu ciinele ala ce ai? ca e simbolul etenitatii prieteniei, credintei etc.etc.Uite-te la egipteni is plini de ciini, credinciosi.De ce un ciineeeeeee?

o filosofie veche, rescrisa aici intr-o stangacie care ma surprinde: ce-am făcut ce-am simțit / nu există de fapt / ce-aș fi putut să fac ce-aș fi putut să iubesc / este deja înghițit de trecut /
si adica cum sa te faca iarasi om? acum ce esti? ofof problemele astea deep si stresante :)

voi spune ce cred: ai multe alte texte mult mai potrivite să stea pe prima pagină, decît acesta. \"închide-mă
în mașina de spălat a neantului\" , \"să-mi puneți pe cruce un câine\" mi se par înfiorător de cusute-cu-ață-albă...
desigur, nu este decît parțial vina ta. cred că poema ar fi trebuit mult lucrată înainte de postare. tema, generoasă, a nimicniciei, ar fi putut beneficia de un tratament mai atent (chiar și în postura de psalm care, admit, presupune un ton smerit, totuși nu într-atît încît să sune agramat). nu te supăra că îți spun acestea, și încearcă o variantă mai credibilă, știu că poți.
prietenesc, Mishu

multumesc, in primul rand pentru critici, pe cat posibil o sa incerc sa aduc unele argumente, insa din capul locului o argumentatie pe acest fel de text nu imi este la indemana si la drept vorbind nu exista in ce ma priveste decat 2 asfel de texte. cred ca si celalalt \"psalm\" este afectat de aceleasi probleme, simboluri, expresii desuete si de aici posibilitati nenumarate de refacere. este evidenta imperfectiunea si este asumata pentru ca nu am si nici nu imi doresc texte \"potrivite\" pentru prima pagina, nu le scriu in ideea asta, prima pagina nu este un ideal la care sa ajungi... dar probabil ca asta deja se stie. ce e cu cainele, ce-am avut? semnificatie si simbol in cainele asta foarte folosit, ar fi o prietenie eterna, ar fi lipsa acestei prietenii, cainele mai putin domesticit care astazi este lup sa zicem si maine este mai putin lup pana ce fiara din el se topeste intr-o loialitate deplina, dar pana atunci generatii lungi de caini sunt niste amestecuri instabile, departe de prietenul etern din ziua de azi. in acest text am ales varianta lipsei de prieteni, mai ales de prieteni eterni. fireste ca nu m-am atins de generozitatea temei, fireste ca aici sunt lucruri care s-au mai spus, insa nu am urmarit noutatea, ci golul, lipsa de noutate, poate chiar de corectitudine gramaticala, un text care nu sa transmita neputinta, ci propria neputinta, propria nimicnicie.

mi se pare un text slab. incepe binisor dar o data ce crucifici un caine o iei pe campiile eleusine si nu te mai intorci.tu stii ce vrei sa spui... poate tu sa fii rastingnit ca un caine, e un haloimis de valori si ameteala turbiondă. nu e arghezian... nu are profunyimi existentiale, nu are rasuciri in interior... e doar un exercitiu de stil, sau in cautarea lui.
e o modesta parere, iar literar, lasand la o parte fondul ideatic ... e modest

inca o critica, inca o data strangeri de maini, zambete, caderi si rastigniri modeste, e clar ca textul meu de nimic a starnit tulburari fiindca nu este prea coerent ce spui tu aici katya kelaro, oricine ai fi si oriunde ai fi, curat ameteala. ai sa observi ca astia care gresesc flagrant cand scriu au pretentia ca aia care fac critica sa fie coerenti, dar poate ca tie ti se pare coerent ce ai spus, adica de fapt ce-ai fi putut sa spui?, la un asa text, asa comentariu. iti multumesc pentru comentariu, pagina ta este goala, asa ca nu pot sa fac si eu comentarii, de fapt este clar ca daca nu am reusit sa scriu ca lumea nu voi putea, implicit, sa scriu nici comentarii ca lumea. dar este destul de clar ca nu scriu ca sa stiu ce vreau sa spun si nici ca sa ating profunzimi existentiale, prefer deocamdata campiile alea eleusine.

imperfectiunea ne daruieste trairea...

Ebutices poarta in sanul stang
Barbatul
ce
duce in spate
cafetiera,ceasul quartz si colierul
din scoici-femei atarnate
de cadiz in visele
tale asemeni
pistruilor panicati pe
obrajii
mei cand sarutul tau ma
patrunde
pana
in sanul drept Ebutices poarta
orgasmele tale
parasite
cand luna din cismigiu iti
inghitea
amintirile-stari
ale ei
cactusii mei
au copii
verzi
Eu am o
amintire
sterila

\"decât să mai fiu la capătul dorințelor\"...

mai bine sa nu atingem niciodata profunzimile existentiale, mai bine sa relationam prin prisma trairilor noastre interioare...

un text foarte puternic, andreighe, neprelucrat, curat