Mediu
seara torționarului
era cât pe-aici sa înnebunesc, ninsoarea își făcea de cap prin oraș
cu niște păsări albe mă agățase de umeri: uită-te puțin
și spune dacă nu sunt o femeie frumoasă?
metrourile veneau și plecau ca niște zile în calendarul înfipt în perete
de o mână strajnică sau de o mână fină, cine ar putea spune ceva
despre mâinile care te mângâie și apoi ți se strecoară nepoftite în pat
nici în vis nu au fost mâinile alea poftite, ce-are a face, ele oricum sunt pofticioase
și oricât s-ar agăța de tine nu încetează să te caute
în păr, pe picioare, peste sâni și pe…spate, dar mâinile nu…
un ultim călător pe peron, pentru că asta e adevărul
dacă te hotărăști pentru trenul de noapte,
ceilalți la căldura paturilor înmormântate în pături de lână, poate roșii
trag obloane și femei peste ei, dar mâinile nu…
mă lăsam destul de îngăduitor cu vremea să adorm, mâine mă voi descoperi
în metrou, așa cum te descoperi când intri în biserică
din prea mult respect sau dintr-o oarecare uitare,
acum o mie și mai bine de ani nu intram nicăieri și nu pășeam niciunde
abia atunci mâinile noastre unde…
și totuși la orele fixe pleacă de la peronul roșu de sticlă o nouă garnitură
în est ninge cu trupuri ca în anii ’50 pe care nu-i mai știe nimeni
pe care nimeni nu i-a mai numărat,
ce cauți acolo, uită de tine și spune-mi că sunt o femeie frumoasă
mi se agățase de umeri și se hotărâse să mă înghețe așa,
în seara asta nu vei pleca
undeva în afara bucureștiului, pretutindeni în jur e un câmp
pe care nu se mai adună nici ciorile să-și facă nevoile pe nivelul de trai,
nimic altceva decât mâinile sale înghețate tropăind peste trotuare
neregulat ca pașii unui bețiv
sunt minus câteva grade și te aștept în piața victoriei
mâinile mele încă mai caută trupul chiar dacă au trecut mii de ani
înainte ca mâinile astea să existe, doar un lucru e precis pe lume
că degetele mele îngheață pe marginea peronului, mă uit în gară
și văd întuneric somnoros și indecent, mă fac că dorm, mă fac că trec
și cu toate astea ninsoarea își face de cap în oraș, sugrumă ceața,
trage palme la adormiți și țepe la împăiații trecători,
eu mă visez lipsit de darul vorbirii, spun încet descleștându-mi gura,
în seara asta torționarule, mâinile nu…
023.256
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Gheorghe
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 404
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Gheorghe. “seara torționarului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-gheorghe/poezie/90899/seara-tortionaruluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BParisul acoperit azi noapte de un strat de zapada alba pe acoperisurile gri. Paharele de cristal ies stralucitoare din masini de spalat si vinul are o eleganta catifelata. Chelnari in smokinguri negre cu minecile roase ca surisurile de altfel. Dor de lapovita si aburi in vin. Tulburator, autentic ca aici, in acest text ca si in celelalte.
0
A.