la marginea câmpiei

dupa ce am citit prima data textul, am revenit cu un experiment. nu ma intreba de ce, nu stiu sa-ti explic prea bine (impuls de cititor, daca vrei neaparat o justificare a \"gestului\") dar l-am facut:

\"am să-mi mut patul la marginea câmpiei
hai, să ne mutăm la marginea câmpiei cu toții,
singurul petic de lumină în care să ne-nghesuim
toate respirațiile și toate privirile bete din încăpere,
în goana cailor la marginea câmpiei, armăsarii
goanei și iarba și cerul, și noi ne vom amesteca
tuturor păsărilor li se va face frig,
tuturor păsărilor li se va face frică de câte ori
părul meu albastru și lung în care se ascund,
învinețită la fiecare strop, sărutată la fiecare strop,
cailor la marginea câmpiei, să ne amestecăm.\"

si

\"unde plouă mereu și toate lucrurile se-neacă,
ca și când acolo ar fi un fragment de autobuz,
ca-ntr-o fereastră pe care și-o doresc
să nu avem însă nici un cuvânt de spus
de apă galopând intens vor strivi sub lovituri,
într-un răpăit de ploaie și vânt toată noaptea;
vinete în corzile groase și lungi în parul meu,
aterizează ploaia și pe câmp nu e nimic altceva
numai tu îți vei întinde mâinile în țara aceasta
numai tu te vei întinde cu mine în goana
puțin privirile-repirațiile.\"


e doar o joaca...dar mi-a placut.
ce am vrut sa-ti arat? ca ti-am citit poezia pe doua planuri, alternand, incrucisandu-se intr-un mod interesant.

sper ca nu am suparat.

D.

vizual, nevizual...mie imi place foarte mult cum suna!
il citesc acum cu voce tare, sa aud ploaia cum bate-n fereastra