Sfarsit de august. Sfarsit de vara, in acelasi timp, in acest colt de lume in care a ales sa traiasca nesilita de nimeni. Alti oameni, alte obiceiuri, alte perspective...
Aerul
Iarna mea imi da tarcoale...
Atunci cand lumina a inceput sa imi scada in suflet, am stiut ca iarna isi gasise adapost acolo. S-a asternut tacuta, ca de obicei, ca un val intunecat, tesut
(recomandare: daca citesti acest text, asculta in acelasi timp sunetul unui pian)
Cat de mult poate impresiona atingerea unui pian un suflet obosit? Maiestria cu care stie sa ajunga
Nicioddata n-am crezut ca o femeie poate plange fara lacrimi, iar noaptea poate plange cu lacrimile ploii. Pare un non-sens, dar durerea sufleteasca este asa de mare incat tot ce a fost normal
Din ochi îți curg mărgăritare.
Și ești atât de frumos, dragul meu... al meu, al viselor mele și al dorințelor mele.
Te privesc uimită pentru că, niciodată nu am văzut un
Se spune că prima iubire nu se uită niciodată și că această dragoste îți secătuiește sufletul, lăsându-te mai sărac, fără puterea de a simți, la fel de intens, a doua oară... Dacă un
Lumină. Tulburătoare lumină.
Copil răsfățat cu părul de aur, cu ochii de aur, cu mâinile din aur. Treci râzând și bătând din palme.
Prin sufletul meu lași
Iubite, uneori, mă simt liberă pentru că hoinăresc pe străzi fără nume... ba nu, sigur că au unul, însă eu nu-l cunosc. Mai pot să cred în aritmetica sufletului meu, conform căreia unu
O boabă albă, două boabe albe...
Cu mulți ani în urmă, nici nu-și amintea prea bine, a scris, cu litere mari, negre, dezordonat, primul capitol depresiv din propria-i
Ileana Sânziana a fost bunica mea. De fapt, în certificatul de naștere scria Ilina, dar atunci eram sub ocupație austro-ungară... De ce Sânziana? Pentru că avea cel mai frumos păr blond,
Aplecat spre sine, zăbovește poetul
și privește drumul cuvintelor prin ferestrele dimineții
Niciodată nu-și murdărește zborul albastru
cu părerile umbrelor de fum căzute în diagonală
Crede în
Atunci când șefa m-a sunat să mă întrebe dacă mi-ar plăcea să fac un reportaj despre poluarea în Delta Dunării, am fost bucuroasă și flatată, în același timp, fiindcă s-a gândit
- Ema! Pe tine te caută!
Tânăra i-a zâmbit secretarei, întrebând-o din priviri cine era la celălalt capăt al firului. Sanda nu a știut ce să-i răspundă. I-a făcut doar un
A ieșit din emisie cu o durere de cap ascuțită. A avut o emisiune de două ore, în direct, cu foarte multe telefoane, ca și cum toți ascultătorii se înghesuiseră să-și spună părerea,
Seara cu papuci de șoapte și cu liniște în ochi
Se așează pe potecă vrând să-și despletească părul
Umbra ei alunecoasă, se adună în fini stropi
Lacrimă de stea albastră, care-și potolește
Ea... mare albastră și limpede în lumina proaspătă a dimineții
El... pescăruș alb picurat pe aripi cu strălucirea ei
Ea... singurătatea unduitoare din transparența
Fuioarele de nori alunecau ușor, prea departe, de privirea ei. Le urmărea, așezată în fotoliu, pe întuneric, cufundată în liniște. Ochii albaștri luceau metalic în lumina Lunii.
AM