Poezie
Steaua de mare
3 min lectură·
Mediu
În gândurile Lui,
Dumnezeu m-a modelat din
putere, sidef, culoare și lumină
M-a așezat, ușor, pe fundul mării
și mi-a dăruit suflet,
ca la oameni.
Mie nu mi-a plăcut. Deloc.
Ce să fac eu pe nisip, în apă?
Mă voi răzvrăti,
cu siguranță!
Acolo, în adâncuri,
mi-a fost frig, la început
și am plâns cu lacrimi de sare
S-a apropiat,
privindu-mă, curios,
un căluț de mare
N-a trebuit să-mi vorbească
pentru că, oricum, îi auzeam întrebările
of! dar erau așa multe...
Cu o licărire în ochi
m-a îndemnat, într-un final:
- Vino cu mine!
N-am putut să mă mișc
Colțurile mi-au rămas afundate
printre scoici și granule fine
- Fir-ar să fie! Nu-mi place aici!
Zbătându-și corpul translucid
A intrat în vorbă cu mine
o meduză:
- Mă simt minunat când înot! Vino cu mine!
Eram toată din plumb.
N-a fost chip să mă urnesc din loc.
Iar m-am înfuriat:
- Nu vreau să rămân aici! Urăsc acest loc!
- Ce te nemulțumește? De ce ești tristă?
așa m-a întrebat un pește
- Nu mă pot mișca! Viața mea n-are nici un rost!
Peștele a clătinat, repede, din coadă,
îndepărtându-se:
- Ești nouă pe-aici, nu?
- Da! Da! Da!
s-au auzit mai multe glasuri, în cor
Mă uit mai bine
la dreapta...
la stânga...
Zăresc un recif de corali
cu o mie de ochi
- Hei! Lăsați-mă-n pace! Sunt foarte supărată!
O mie de priviri s-au întors
de la mine.
După aceea,
s-a făcut întuneric.
Simțeam izbitura gândurilor
de colțurile mele
Aud un strigăt,
în imediata apropiere:
- Ajutor! Ajutor! Nu vreau să mor!
Nu știu prin ce minune
am început să strălucesc
Eram toată,
numai o lumină!
Lângă mine,
era întins un om,
cu ochii deschiși:
- Dumnezeule mare! Am ajuns cumva în Rai?
- Care Rai? Ești pe fundul mării!
\"Câtă ignoranță!\"
... nu m-am putut abține.
- Tu... cine ești?
- Eu? O stea de mare, cum bine vezi!
Ce cauți aici?
- Cred că visez... da! Visez! Precis!...
am avut un coșmar... m-aș fi înecat.
- Da, da, cred că înțeleg.
- Mîine dimineață,
vaporul ajunge în port
Of! Abia aștept să mă întorc acasă!
Dintr-o dată,
simt că mă pot mișca...
Mă ridic deasupra lui
ținându-mi echilibrul
în cele cinci colțuri
- Așa, deci...
Am priceput atunci,
cu mintea mea de... stea de mare
că visul acelui bărbat
va fi nesfârșit.
- Hai, povestește-mi ceva! Tu ce cauți aici?
- Știi, eu tocmai mi-am găsit rostul!
Trebuie să stau de vorbă
cu toți oamenii care
ajung până la mine!
- Ce drăguț din partea ta!
Și-ți va părea rău
când vor pleca mai departe?
- Mai departe? Nu cred că se poate...
Aici este... cel mai departe!
004995
0