Steaua de mare
În gândurile Lui, Dumnezeu m-a modelat din putere, sidef, culoare și lumină M-a așezat, ușor, pe fundul mării și mi-a dăruit suflet, ca la oameni.
AMAnca MortensenDualitate
Mă uit, pe furiș, la tine și mă înalț pe vârfuri să te văd mai bine Stai pe marginea planetei, privind în trecut Îți bălăcești
AMAnca MortensenPilula de fidelitate
Cocorul meu, cu ochii mari, înlăcrimați, încercănați, ce dor ascuns te frământă și te sfărâmă în fiecare clipă? De ce te ascunzi în spatele
AMAnca MortensenAm pastrat un blues pentru tine
Nu-i spune verii \"la revedere!\" Îți promit că ți-o voi aduce din nou Peste un an sau peste o noapte Sărută-mă ca să pot închide ochii
AMAnca MortensenRemo
Aplecat spre sine, zăbovește poetul și privește drumul cuvintelor prin ferestrele dimineții Niciodată nu-și murdărește zborul albastru cu părerile umbrelor de fum căzute în diagonală Crede în
AMAnca MortensenVeverita
Seara cu papuci de șoapte și cu liniște în ochi Se așează pe potecă vrând să-și despletească părul Umbra ei alunecoasă, se adună în fini stropi Lacrimă de stea albastră, care-și potolește
AMAnca MortensenAcel barbat si aceasta femeie
Ea... mare albastră și limpede în lumina proaspătă a dimineții El... pescăruș alb picurat pe aripi cu strălucirea ei Ea... singurătatea unduitoare din transparența
AMAnca MortensenTu
Eu, o femeie imperfectă... te descopăr pe tine Într-un colț de vis, înfășurat în cuvinte. Întind mâna să te ating... te transformi în cântec
AMAnca MortensenAutoportret
Sunt eu, femeia Port în ochi nemărginirea cerului, iar în suflet, am ascuns zbuciumul mării... Am primit, în dar, o viață Păcat! N-am fost învățată cum
AMAnca MortensenMiracol
Eu cred în Dumnezeu. Mai sunt convinsă că, pe această lume, pot avea loc miracole... Rar, dar nu-i imposibil! De exemplu, atunci când te
AMAnca MortensenPoteca noptii
Cuvintele se răsucesc spre mine fredonând un cântec de leagăn. Miezul nopții se prelinge printre copaci fărâmat în sfere de lumină albastră-argintie
AMAnca MortensenAdagio pentru orga si coarde
Lui Remo, Toamna, cu parfum de ape, s-a adunat, în ghirlande colorate, la fereastra mea. Gândurile mi-au amorțit, vrăjite de brumă În trup se ascund
AMAnca Mortensen