Anatol Dănilă

legendele toamnei desenează în ochii lui tăceri zbuciumate inima de oțel nu doare nu pleca nu te opri nu carnea ta mă interesează îi spune și broboane grele de transpirație acoperă aripile

e frig în mine te caut pe străzi în ochii a mii de femei nu te găsesc nu mă găsesc

...a adormit în mine tăcerea rezemată de un colț de inimă urlă cu glas metalic lupul de argint la marginea pădurii de gheață așteaptă carnea mea îmbrățișarea pămîntului cu frunze de

în amintiri marea e tot mai azurie în ochi tristețea e tot mai apăsătoare în inimă singurătatea se răspândește ca un cancer devorează iubirea înghesuită în ventriculul drept doare

...în aceeași lume absentă-prezentă într-un amestec de stări inima mai bate... TUC îmi ridică corpul de pe scaun îl verticalizează pe sufletul agățat de un martie în care plouă infernal (știa

la prima oră învăluit în ceață sărut î n s â n g e r a t pe piatra rece ultim autograf t ă c u t cu zâmbetul pe buze u r c ă p e K o g a i o n u n d a c... Zamolxe își

în orașul îngerilor zăpada scârțâie sub tălpi mii de kilometri între a r i p i o c h i b u z e colind întârziat în orașul îngerilor oamenii au dor de mare

tăcerea sunet vopsit în alb și negru desenez printre rânduri curcubeu monocrom în ochii-cărbune cad în genunchi zâmbete zdrelite mecanisme de apărare pe axa introvert - extravert cavalerul

răsfoiesc alfabetul aleg 443 minunea mea cu ochi căprui zice alo! ce mai? nimic nou... și fără să știe a desenat peste noroiul de pe pantofii mei o rază de soare...

...frunzele urcă în mine în fiecare seară mii de zombi coboară din microbuze trec sting lumina gata cu fotosinteza coboară din mine în fiecare dimineață lasă fluturii să

Acum când pleoapele tale au obosit cine v-a mângâia disperarea mea cine v-a auzi strigătul meu cine v-a imortaliza zâmbetul meu cine v-a acoperi gaura din inima mea cine v-a călca în picioare

...a venit toamna îți spun să-mi stai alături am să iau 2 beri Chișinău Aurie cu capac din ăla care se deschide cu un singur deget are să curgă gustul amărui pe firele albe din barba mea are

...ascult Spleen rotesc clepsidra cu nisip verde și-mi amintesc de tine în fiecare zi îmi arunc corpul în stradă ca pe o bucată de carne însângerată în chiuveta de inox mă înspăimântă

~~~~ Inimă ~~~~ Astăzi ochii mei au plouat iarăși Și iarăși mi-am simțit inima. Da! O am în piept... De ce atunci mă obsedează gândul - Dacă inima ta va înceta să bată (pentru mine) Eu nu voi

deschid ochii retina lor încearcă timid lumina unei zile noi și totuși mereu aceeași fiecare clipă departe de tine trezește în mine pui de durere

sfârșit de 33... incandescent plânge țigara mea sărutând cuminte scrumiera în care zac epuizate surorile ei locuiesc într-un cub colorat în alb cu vopsea lavabilă și caut prin beznă al cincilea

după geam așteaptă libertatea mea rătăcită o voi regăsi în această noapte cu lună plină deschid geamul pășesc dincolo de limite cad... în sus asfaltul cerului geme îndelung sub greutatea

Am aprins un chibrit ca să-ncălzesc noaptea Și s-a făcut lumină... Am aprins de la el o lumânare ca să nu moară focul virgin Și lumina a început să crească. De aici și până la făclie nu a fost