poem diabetic
păsări de pradă cu ciocuri argintii sorb sângele meu din titan diabetic privesc în oglindă nu deschid ochii întunericul poate fi salvare când îngerii fără zgardă coboară de pe umeri în
ADAnatol Dănilăultimul drum spre lumină
taci la început a fost cuvântul la urmă va fi ultima răsuflare imprimată pe lacrimile celor care te-au iubit să nu le spui adio să le spui pe curând să ai în mâna dreaptă pumnalul tău
ADAnatol Dănilăultimile amintiri despre dragoste
azi este despre fluturi morți înainte să se nască au fost omizi cândva frumoase verzi frunze frunze frunze frunze devorau zile în șir aveau un vis să-și crească aripi neostenite în nopți obscure
ADAnatol Dănilălumina ochilor ei
lumina ochilor ei s-a stins să fie parte din Lumină în ziua și ceasul când s-a născut urmașa ei a plecat în liniște la zeul său mama... ca azi în fiecare an o să avem motiv de
ADAnatol Dănilălupta pentru viață
am omorât viul veacuri la rând ca să trăim astăzi ne omoară viul ca să trăiască și tot ce putem face e să nu facem nimic închiși în casele noastre...
ADAnatol Dănilăpoem de dragoste
albastru ceresc 4 becuri led econom ard în inima mea umblu noaptea prin păduri poate mă omoară cineva în liniște nu țipa vecina de jos are somnul obosit pășești pe degete să n-o
ADAnatol Dănilăcireșile nu mor
stranie coincidență... într-o piață călăii dau pe gratis pâine și circ robilor în altă piață un bătrânel fatalist de foame nu-și poate ține în frâu pornirile cărnii dă toată pensia pe 4
ADAnatol Dănilămetamorfoze geometrice
perpendicular pe orizonturi paralele alerg printre frunzele toamnei după fluturi obosiți de zborul inutil încleștat în mâinile mele un fileu nou-nouț hand-made cusut de mâinile
ADAnatol Dănilămama - te iubesc...
am sunat-o azi pe mama... mama mi-a zis că mănâncă porumb fiert și că e bine... mama mi-a zis că îi era dor să-mi audă glasul... mama intenționa să mă sune, a vrut să-și ia cartelă de reîncărcare
ADAnatol Dănilămă nasc
mama are ochii căprui senini în miez de noapte același fior o trezește în fiecare toamnă își deschide inima și mă nasc a câta oară?
ADAnatol Dănilănu e totuna
iarna pustie a amuțit în interior poezia, literele se preschimbă în imagini documentare national geographic privesc cum se împerechează leii... să fuți și să iubești nu e totuna...
ADAnatol Dănilăaici
cândva plânsul era evadare... aici lacrimile nu vin. doare fără lichide. doare pe uscat. aici nu sunt maidanezi pe străzi iar câinii se cacă în pungi de plastic. aici iarba e mai verde ca iarba.
ADAnatol Dănilădelir lichid
în cada plină cu martini sting lumânarea struguri prin vene sub unghii carne plonjez în tine
ADAnatol Dănilăde ziua mea
aceeași toamnă cu 36.6 etern ziua în care nimic deosebit nu se întâmplă doar unii îți spun lma iar alții te întreabă cât și tu răspunzi anemic sntf
ADAnatol Dănilăgliuk-bug
pleacă din mine trenuri spre tavan merg în 4 labe de urs îmi sfâșie pieptul virusat ultimul escape escape escape escape gliuk-bug
ADAnatol Dănilăprivirea ta cer e
în tăcere cade privirea ta peste zăpezi picură de sub unghii sânge roșu pe alb te iubesc în tă cer e
ADAnatol Dănilăpoem matinal
toamna depresii de catifea curg prin vene nu mai respir cu aer în fiecare dimineață sub plapuma mea te strecori timid mă săruți pe retină corpul tău alb cu fundal albastru mă
ADAnatol Dănilăție ultima mea răsuflare
încătușează-mi inima de inima ta închide-mi fluturii în tine să nu mai zboare din iubire în iubire cu zâmbetul tău să mă învelesc pe ochi în fiecare seară până în clipa în care voi
ADAnatol Dănilătorențial
torențial plouă peste Atlantic distanța amplifică dorul îl măsor în e-scrisori anulăm diferența de fus orar în liniștea nopții transformăm împreună două singurătăți într-o iubire de
ADAnatol Dănilătăcerea
nu reprezintă uitare tăcerea mea este iubirea rezemată de inimă în așteptarea sufletului pereche
ADAnatol Dănilăechilateral pentru Dana
răstignit pe un triunghi echilateral între Prut și Nistru alung încă o zi din viața mea pleci via Roma în-gheață inima de argint peste pașii tăi ieri mi-am cumpărat ștergare negre să mă
ADAnatol Dănilăpentru mama
mama e în spital are inima obosită doctorii spun aritmie Dumnezeu știe câte lacrimi au mai rămas pentru noi care nu știm că pleoapele au termen de garanție
ADAnatol Dănilăscurtcircuit
scurtcircuit în tine torni zero cinci litri incolor devii vulnerabil scapi o lacrimă peste cămașa ta collin\'s scapi un pumn în perete tencuiala te înjură de mamă îți
ADAnatol Dănilăînger crepuscular
primăvara pe alei pașii vibrează în aer un înger pe cerul negru crepuscular
ADAnatol Dănilă