toamna fără aripi
într-o zi din sertarele mele mii de fluturi vor zbura umbre tăcute cu ochii închiși vor cădea frunzele de arțar galbene peste gri pe solul umed se vor aranja rânduri-rânduri să ia
Am fost acasă, mamă
Am fost acasă, mamă Dar nu te-am întâlnit Am stat pe pragul casei În tihnă, liniștit Te-am căutat prin curte Grădină, casa mare Am așteptat pe masă Să-mi pui ceva mâncare Am întrebat de
infinit
în ultima zi pe Pământ o să am un gând: nu am reușit dar... pentru că exiști tu eu sunt infinit
eu sunt lupul
eu sunt lupul... auzi hârâitul plămânilor mei? alerg pe o muchie de munte frunzele avalanșă cad să mă acopere nu am aripi privește în ochii mei nu căuta frică privește în inima mea nu căuta
geometrie hipnotică
într-un plan paralel tangențial plutesc liniile tale rotunjite sub voalul diafan toate mareele aduc gândurile răpitoare în triunghiul bermudelor înconjurat de roze acoperit de
delir spațial
ai aici exemple de poezii vizuale: http://agonia.ro/index.php/texts/poetry/topic/visual/Vizual%C4%83 eram în 69 vertical/acrobatic tu erai echilibrista eu eram clownul când am căzut pe o latură de
gri
plouă tăcut în orașul dintre ape lichidul vieții nu aduce viață în viața mea spre seară îmbrăcat în pijama plec în mine să ascult cum crește iarba gri
toamna
mă împingi în poezie ca într-o prăpastie ecoul repetă tăcerea mă strigă pe nume toamna
albastru suspendat
greu aerul atârnă între tavan și covorul meu creț îmbrac gândurile în scutece de unică folosință să nu am emoții în cel mai nepotrivit moment nu m-ai așteptat și am murit câte puțin în
zbor frânt
în tine explodez cu mii de celule te cuprind în interior mi-e dor și doare zborul frânt
sah-mat
ghiocei cresc pe asfalt urmele lor alungă frigul din mine șah-mat
primăvară atomică
s-au înecat cuvintele în mine prea multă liniște provoacă tăceri obeze mă acoperă valurile peste țara Soarelui-răsare ca un blestem robotic cade primăvara atomică
vis explodat
explodez în vis lanul cu maci mă acoperă milioane de petale zac însângerate printre zăpezi peste rana adâncă stoluri de fluturi adorm
un zombie care...
altădată priveam obsedant pozele cu tine acum nici poze nu mai am doar câteva mici în celularul cu baterie obosită de atâtea romanțe de Spleen în urechi bag căștile am gura plina
trageri
trag în piept fum tușesc din piept miros de cireșe în tine gloanțe cu centrul de greutate deplasat spre iubire trag
dincolo de singurătate sau Canis lupus
fugi striga cerul sub tine în mocirla din noroi și sânge se înecau gloanțele nu te-au găsit acasă haita ta înjunghiată îți număra bătăile inimii împachetată în carne și oase toamna îți
copilul din tine
copil mare ce ești îți spune lumina zâmbind ai crescut dar nu te-ai maturizat ai crescut dar nu ai îmbătrânit te joci cu fata ta de parcă ați fi de-o vârstă cântați împreună pe două
lumină ești
lumină ești i-am spus de la zâmbetul tău înfloresc florile îmi plac toate mi-a spus zâmbind și imediat au început să înflorească rozele
Pui de durere
deschid ochii retina lor încearcă timid lumina unei zile noi și totuși mereu aceeași fiecare clipă departe de tine trezește în mine pui de durere
Anormal
...mă drogam pe o muchie de asfințit cu imaginea ta înmuiată în suc de portocale bolnave de boala singurătății curve suave pe stradela cu felinare roșii zburdă în ochii trecătorilor însetați
deCădere
după geam așteaptă libertatea mea rătăcită o voi regăsi în această noapte cu lună plină deschid geamul pășesc dincolo de limite cad... în sus asfaltul cerului geme îndelung sub greutatea
Un chibrit
Am aprins un chibrit ca să-ncălzesc noaptea Și s-a făcut lumină... Am aprins de la el o lumânare ca să nu moară focul virgin Și lumina a început să crească. De aici și până la făclie nu a fost
Un fel de haiku
am încercat să sparg tăcerea cu ciocanul și ciocanul a început să strige
Mă sting
A mai trecut o zi Și iarăși noaptea vine Privesc la stele trist Și gându-mi e la tine Nici nu mai știu ce vreau Plâng ochii în tăcere Au obosit s-aștepte Au renunțat să spere. Mă sting
Tot mai departe...
Același parc, Același lac, Aceeași bancă. - Eu mai bătrân, De dragoste bătrân. Tu mai departe, De doru-mi departe... Un timp cât viața ne desparte Același suflet, Aceiași ochi, Același
Cu soarele-n față...
Lacrima mea - ca roua dimineții. Vinul cel roșu - ca sângele meu. Sufletu-mi este flacără-a vieții, Stropită cu-aghiazmă de Dumnezeu. Pâinea și sarea - în zilele bune. Lacrimi, durere - mi-i
Caută...
Prin întuneric caut iubirea. Păduri cu frunza căzătoare Îmi mângâie trupul gol Și încă cred în nemurire Precum florile buzelor tale Cred în răcoarea dimineții. Păsările fără aripi și
Când...
când intri bună ziua zici când pleci – la revedere când soare e porți ochelari plângi când ai o durere. închizi pleoapele și dormi când noaptea bate-n geamuri spui – primăvara a venit când
Lucruri bizare
Lucruri bizare... Raze de soare Sânge în vene Dorul de tine Berea la halbă Pâinea cea albă Viața ce trece Ploaia cea rece Valuri pe mare... Lucruri bizare.
Un punct de început
Un punct de început – iubirea Din care am plecat cândva Copil fiind, pentru ca acum Să-mi fie dor de timpul Când voi putea spune: Rupeți pâinea în două Turnați vin în pahare Eu plec, dar să nu
Delir autumnal
Ascult cum cade ploaia... Abia de mai respir. Prin vene curge sânge Cu ghimpi de trandafir. Strivit de greul toamnei, Mi-i sufletu-ntristat. Încerc să zbor din casă – Tavanul este
Nimeni...
nimeni telefon defectat conexiuni defectate dispoziție defectată... și uneori tu ca prin ceață
Toamna nebună
O toamnă nebună cu pletele-n vânt Un soare bolnav cu palida-i rază Bătrânele frunze cad la pământ Iar verdele sfânt nu mai salvează. Și iar vine noaptea cu stele pe cer O fiară flămândă-n
