Anormal

Dacă ai încerca să mai revii asupra textului, cred că ar ieși un poem reușit, idei sunt, scheletul poeziei e conturat, cred , după mine desigur că trebuie să-l îmbraci cu mai multă atenție, poezia indiferent cât de ,,absurdă,, ar fi, trebuie să ne lase măcar o nuanță din ceea ce vrea să ne comunice. Apoi cele trei cuvinte pe care le-ai scris cu majuscule își pierd din însemnătate, sau cine știe poate chiar asta ai intenționat. E doar părerea mea!

Eu rareori revin asupra textelor mele pentru că ele se scriu atunci când prind o stare anormală (normală)... Ca să intervin asupra lor trebuie să mă aliniez pe aceeași lungime de undă ca în momentul scrierii și nu prea reușesc să trăiesc aceeași clipă de două ori. Întru-un fel - textele mele nu sunt reciclabile... Îmi pare rău... Totuși, mai vedem... cine știe...
Cele trei cuvinte cu majuscule aproape că și-au pierdut din însemnătate astăzi - PÃCAT...
Vă mulțumesc pentru atenție...

Mi-a placut... Stările exprimate,dintre tot și toate îmi plac cei care recunosc că poezia vine de undeva....și acel undeva este incontrolabil. Nu te lua după sfătuitori care scriu fără a simți.) sobolani care cauta printre cuvinte greseli. IMpoteta unui scriitor incepe odata cu disparitia inspiratiei, atunci cand el ajunge sa domine si sa controleze continutul scrierii.

Nicole, salut prezența Dvs printre aberațiile mele anormale-normale...
Apreciez faptul că apreciați (tautologie intenționată) stările incontrolabile. Și din punctul meu de vedere ele sunt frumoase-irepetabile, chiar dacă de fiecare dată dor nespus...
Iată una -
\"Mă omor după un bisturiu,
Pe care să-l omor
Tocindu-l prin mine...\"