Poezie
Toamna nebună
...
1 min lectură·
Mediu
O toamnă nebună cu pletele-n vânt
Un soare bolnav cu palida-i rază
Bătrânele frunze cad la pământ
Iar verdele sfânt nu mai salvează.
Și iar vine noaptea cu stele pe cer
O fiară flămândă-n pădure veghează
Pământu-i cuprins într-un nor de mister
Și nu se mai vede a soarelui rază.
O ușă deschisă mă cheamă la drum
Clepsidra măsoară încet veșnicia
Și urmele mele se pierd toate-n fum
Iar clipa prezentă n-o să mai fie.
Viața-i călătoare, și-ntr-o bună zi
Cu soare și frunze căzând la pământ
Privi-voi în urmă și nu voi mai ști
Că sunt doar o toamnă cu pletele-n vânt.
002658
0