Anatol Dănilă

s-au înecat cuvintele în mine prea multă liniște provoacă tăceri obeze mă acoperă valurile peste țara Soarelui-răsare ca un blestem robotic cade primăvara atomică

explodez în vis lanul cu maci mă acoperă milioane de petale zac însângerate printre zăpezi peste rana adâncă stoluri de fluturi adorm

altădată priveam obsedant pozele cu tine acum nici poze nu mai am doar câteva mici în celularul cu baterie obosită de atâtea romanțe de Spleen în urechi bag căștile am gura plina

în cada plină cu martini sting lumânarea struguri prin vene sub unghii carne plonjez în tine

trag în piept fum tușesc din piept miros de cireșe în tine gloanțe cu centrul de greutate deplasat spre iubire trag

fugi striga cerul sub tine în mocirla din noroi și sânge se înecau gloanțele nu te-au găsit acasă haita ta înjunghiată îți număra bătăile inimii împachetată în carne și oase toamna îți

aceeași toamnă cu 36.6 etern ziua în care nimic deosebit nu se întâmplă doar unii îți spun lma iar alții te întreabă cât și tu răspunzi anemic sntf

pleacă din mine trenuri spre tavan merg în 4 labe de urs îmi sfâșie pieptul virusat ultimul escape escape escape escape gliuk-bug

în tăcere cade privirea ta peste zăpezi picură de sub unghii sânge roșu pe alb te iubesc în tă cer e

toamna depresii de catifea curg prin vene nu mai respir cu aer în fiecare dimineață sub plapuma mea te strecori timid mă săruți pe retină corpul tău alb cu fundal albastru mă

copil mare ce ești îți spune lumina zâmbind ai crescut dar nu te-ai maturizat ai crescut dar nu ai îmbătrânit te joci cu fata ta de parcă ați fi de-o vârstă cântați împreună pe două

lumină ești i-am spus de la zâmbetul tău înfloresc florile îmi plac toate mi-a spus zâmbind și imediat au început să înflorească rozele

încătușează-mi inima de inima ta închide-mi fluturii în tine să nu mai zboare din iubire în iubire cu zâmbetul tău să mă învelesc pe ochi în fiecare seară până în clipa în care voi

torențial plouă peste Atlantic distanța amplifică dorul îl măsor în e-scrisori anulăm diferența de fus orar în liniștea nopții transformăm împreună două singurătăți într-o iubire de

nu reprezintă uitare tăcerea mea este iubirea rezemată de inimă în așteptarea sufletului pereche

răstignit pe un triunghi echilateral între Prut și Nistru alung încă o zi din viața mea pleci via Roma în-gheață inima de argint peste pașii tăi ieri mi-am cumpărat ștergare negre să mă

mama e în spital are inima obosită doctorii spun aritmie Dumnezeu știe câte lacrimi au mai rămas pentru noi care nu știm că pleoapele au termen de garanție

primăvara pe alei pașii vibrează în aer un înger pe cerul negru crepuscular

spre cer urci printre furtuni îngenunchezi printre zăpezi te cuprinde pentru totdeauna muntele ucigaș K2

ieri m-a călcat o mașină lăsându-mă aplicație pe asfalt alb eram și Dumnezeu m-a aruncat în cer astazi m-a călcat un avion lăsându-mă vapori printre nori alb eram și Dumnezeu m-a amestecat

în groapa Marianelor e liniște nu e nimic în interior doar 21 de grame contează fiecare foton trezește nedumerire de ce nu asculți manele? de ce nu dansezi în piețe? constipatule! țipă