Amanda Spulber

Unde scrie asta, fiindcă nu îmi amintesc. Rămăsesem cu impresia că pe Iisus nu îl interesează prea mult aspectul relațiilor bărbat-femeie. Adică nu e ceva de condamnat, dar nici de lăudat și e irelevant pentru mântuire. E cazul să recitesc. În rest, mi s-a părut drăguță descrierea unei dimineți de după. Doar mici observații: la început cu literă mare și dintre în loc de din.

La final

Dacă în urma ta cineva încă nu a închis ușa punându-ți în bagaje cel mai trist zâmbet din istoria omenirii și cea mai tandră întrebare: când mai vii?, nu fugi! E momentul când te simți nemuritor și mântuirea-i inutilă…

Mi se pare logic așa:
Dacă în urma ta cineva încă nu a închis ușa punându-ți în bagaje cel mai trist zâmbet din istoria omenirii și cea mai tandră întrebare: când mai vii?, atunci nu ai trăit momentul când te simți nemuritor și mântuirea-i inutilă…

Desigur, e vorba doar de părerile mele care sunt supuse greșelii.

Am încercat să îi dau o formă care să respecte măsura și ritmul. Sper că am păstrat și ideea. Pare mai optimistă varianta ta. Nu știu dacă o voi folosi. Mă decid greu. Dar ai dreptate, finalul e de nota 5, ca să îi dau totuși notă de trecere. :)) E cazul să fac ceva cu el. Să văd când și cum. Mulțumesc mult!

Sub frunzele-așternute peste livezi brumate
Nu sunt doar descompuneri lipsite de-nțeles,
Ia seama cum din ele se nasc lumini curate;
Ascunse-au fost, din vară, în fructe și în vers.

Un discurs fluent, poate un pic ermetic, dar îmi place că are imagini deosebite și ritm interior și mă conduce fără forțare până la final. Titlul mi se pare acceptabil, dar cred că se putea găsi unul mai potrivit.

S-ar putea spune că e o descriere a oricui încearcă să se exprime.
Cred că ar fi de revăzut aici: își țeasă cosmosul propriei ființări țesând...

încât, tot ceea ce

se ascunde, în

Mi se pare un text la prima mâna. Îmi e greu să urmăresc discursul poetic. Bine, aici e și din cauza mea, fiindcă e nevoie și de cititor în acest tangou al lecturii. Apoi nu îmi dau seama ce aduc în plus acele imagini despre organe genitale. Mai sunt și greșeli de tastare: de pacă, portufel, aceiași iubire. Tema este interesantă și eram curioasă ce se mai poate spune despre identitatea transformată sau nu de iubire. Mi-a plăcut imaginea despre înlocuirea stelelor de pe cer. Cred că o revenire pe text ar fi utilă.

Impecabil din punct de vedere al tehnicii, după părerea mea. Cel mai mult îmi place ultima strofă, dar apreciez și restul strofelor care sunt scrise cursiv. Nu mai există impresia de răsucire pentru a se plia pe formă.

Omului aflat la adăpost îi este milă de melcii aflați în ploaie. Dar de fapt, și ei sunt la adăpost undeva, fiindcă altfel nu ar apărea ca ei înșiși după ploaie.:)

Erată: printre
Și văd că am un o în plus în comentariiu. Scriu de pe tel și nu îmi arată tot ecranul.

Excepție fac versurile 3 (exprimare greoaie),6 (îmi pare dezacord clipa seacă și o o alta vine, plus că nu e cine știe ce imagine clipa care dezmiardă ora) și 13 (nu înțeleg versul). Erată: printe. Am pus erata fiindcă ai zis că e o eroare de soft și nu te lasă să corectezi. :)

Nu înțeleg însă de ce ții la trimiterile la Arghezi și Eminescu, dar autorul întotdeauna decide. :) Ar mai fi de editat: doua stele (căciulița), pivirea-i, și neatent (virgulă după și și după neatent). La se îndepărta acum mă gândesc că e mai bine se-ndepărta pentru ritm. Iar despre punctele de suspensie, ele se pun după semnul exclamării/întrebării. Aș zice greierii în loc de greieri tot pentru ritm. Ce înseamnă lubru? Lubric? Stropid e stropind? Cam atât. Sper că nu mi-a mai scăpat nimic. :)

Cum o înțeleg. Dacă în fiecare zi văd doar bărbați care nu arată deloc bine și într-o zi primesc atenție din partea unui bărbat care arată rezonabil, interesul meu crește de la 0 la 1. Ca interesul meu să ajungă la 2, e nevoie să întâlnesc un bărbat care arată de 3 ori mai bine. Sau să să primesc alt gen de stimuli, de la același bărbat, care să întreacă într-un mod considerabil senzația de iată în sfârșit un tip cât de cât atrăgător. Ideea e că senzația dată de stimul depinde de senzația avută anterior. Nu cred că te poți poziționa unde vrei pe curbă. Sau trecem la cealaltă variantă: dragostea nu a auzit de această lege și apare când, unde și cum vrea ea.

Așa îl văd. Desigur, e doar părerea mea. Chiar dacă nu faci modificări, e de revenit pe text pentru unele scăpări.

Cu ochii mari din două stele,
ea mă privea adânc și ud
în timp ce coada-și unduia
de după lemne.

Trecând pâș-pâș pe lângă mine,
motan zburlit ieșit de printre gheme,
se așeză pe canapea
cu gesturi moi.

Îndată mă visai că o sărut…
Uitând unde eram și că mai sunt,
eu ca un șoarec mă ghiceam
în podul plin de toamnă,
doar pentru a sta sub botul ei înrourat.
Si chiar un ghem mă-nchipuiam,
în jocul ei de mâț fantastic,
să simt cum mă destramă,
în timp ce toarce lin.

Motancă gri tărcat elastic!

Când întâlnii din nou pivirea-i,
mă speriai de unda de văpaie
și, neatent, am răsturnat un raft cu sticlăraie.

Ușor confuz, nedumerit
mă pregăteam să miaun scuze,
când ce să vezi?!…
Privesc spre canapea, rămân încremenit!
Mâțoaca mea cu ochi din două stele,
cu blana gri, pe după lemne
se îndepărta sărind elastic.

.............

Toamna târziu… greierii morți…
Tot mai ades adulmec după mirosu-i senzual,
miorlau preluuung pe sub ferestre.

Motancă gri cu trup elastic,
în suflet mi-ai lăsat un dor etern,
fantastic/bombastic!

Măsura = numărul de silabe
Ritmul = felul în care cade accentul pe acele silabe

De exemplu,

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu-
Luna-pânza își așterne peste codrii-ntunecați,
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu
Cu nouă șoimi prin crengile-i cu ace încurcați...

As propune așa:

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu –
Și-așterne luna pânza pe codrii-ntunecați,
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu,
Cu nouă șoimi prin ramuri, cu ace încurcați...

E un subiect despre care îmi este foarte greu să vorbesc. Mă rezum la a-ți spune de typo: aștrii. Și poate nu aș spune mireasă, ci doar la cer te-au chemat.

Vă mulțumesc mult pentru comentarii.

Iulia, îți mulțumesc mult pentru sfat. Cred că ai dreptate. Din păcate, în acest moment nu stiu cum aș putea să rescriu, dar am reținut ideea.

Ilie, nu reușesc să îmi dau seama de ce ți se pare trunchiat textul. Impresia mea e că verbele la timpul imperfect (atunci când nu există și unul la perfectul compus, când mijea toamna, m-am decis să nu o primesc, de exemplu) dau senzația de întâmplare petrecută într-un moment imprecis, poate chiar atemporal. Iar titlul, nu știu. Ăsta mi s-a părut potrivit.

Ovidiu, poate așa sună. Atunci când am ajuns la ultima strofă m-a părăsit inspirația si am stat să mă gândesc ce să scriu. De asta pare diferită de rest, cred. Poate nu trebuia să mă gândesc. :)

Eu mă gândisem la un fel de Zonă ca în Picnic la marginea drumului. Poate nu are legătură, dar așa am văzut: copiii exploratori. Cât de exagerat a putut să procedeze acea persoană mai ales că știa ce venituri mici sunt și nu se întâmplase mare lucru.

Sfârlează sau poate... imprimantă.

care durează atât de puțin. Să mai privim lumea cu mirare, curiozitate și încredere. Foarte frumos!

Și la o parte din text. În text e virgulă între subiect și predicat. Ori fără virgulă după mesajul, ori cu virgulă și după incertitudine. Dar mai bine fără, complet.

Așa îl văd:

nu alerga cuvintele fără rost
se pierde conținutul
mesajul
lovit de incertitudine
este unul rănit
orice alergare
să fie una spectaculoasă
cu mulți câștigători

Doar o părere, desigur. Mi s-a părut interesantă ideea.

Inspir, expir și nu reușesc să-mi revin. Glumesc. Ți-a reușit jocul de cuvinte.