Jurnal (7)

într-una din evanghelii, specialistul pe resurse umane precizează clar locul unde te poți mântui: unde nu e nicio femeie. Hei, nu fugi imediat spre locul acela! Foarte exactă locația, dar absolut inutil procesul tehnologic dacă încă n-ai privit în zori o femeie, după o noapte de dragoste nebună. Ciufulită și morocănoasă, cu cearcăne și machiajul distrus, cu cel mai monosilabic „neața” aruncat ca o prelungire a sânilor aproape adormiți în ceașca de cafea. O femeie care ți-a făcut cerul tavan și ți-a aruncat busola spunându-ți că ea e femeia port. Ridurile ei arată că e limita rătăcirilor și a ceea ce știu zeii. După o noapte în care ai mușcat din renunțarea la materie și ai înțeles că nu trebuie să te vindeci de nebunie, ci de cea mai plată rațiune, fereastra nu mai e pentru lumină, ci pentru cea mai tandră sinucidere. Dacă în urma ta cineva încă nu a închis ușa punându-ți în bagaje cel mai trist zâmbet din istoria omenirii și cea mai tandră întrebare: când mai vii?, nu fugi! E momentul când te simți nemuritor și mântuirea-i inutilă…