Fetele Câmpului

Am ezitat să comentez fiindcă ar fi mult de spus. Încep cu ce îmi place. Îmi place că încerci să vii cu o viziune personală asupra nopții de Sânziene. Nu îmi place că nu ai răbdare să lucrezi versurile. Nu e vorba numai de ritm, e vorba și de diferența dintre senzualitate plus persiflare haioasă și impresia de nu știu cum să spun, exprimare prea directă, cred. Bine, aici poate fi vorba și de gusturi diferite. Până te decizi dacă revii asupra versurilor, mai spun de această mică scăpare: La-ncătușat.

Cum aș schimba stilul sufletului meu!?
Care este treaba aia cu ,, la-ncătușat?

îmbrăcate-ncatrință... îmbrăcate-n catrință...

mâna-nbrăcinari mâna-n brăcinari

busele-i buzele-i

La-ncătușat L-a-ncătușat


Tot atâtea fecioare cu aripi-șoimănele,(fără virgula de la final)

Luna pânza
își așterne peste codrii-ntunecați

Luna
își așterne pânza peste codrii-ntunecați

Doar să îl pui în valoare. Mi-e greu să explic. Îmi place tenta glumeață, ușor persiflantă, cu un pic de cinism, un pic de tristețe. Dar e greu de spus unde e limita. De exemplu, furourile zburând sunt ok pentru mine, limba în ureche comsi comsa, mâna în brăcinari nope, iar comparația cu flinta perimată. Apropo, ce înseamnă buse? Am uitat să întreb. Sigur, astea-s părerile mele, dar la ritm tot aș mai zice să lucrezi.
Și să nu uit.
Mi-a plăcut imaginea asta
O portocală mare se plimbă leneș printre stele,
Cerbul-Coroană De Argint o linge în izvor,

Eu zic că am scris bine.

Fără limite... :)

Și corectează. Ea l-a încătușat pe el. L-a-ncătușat. Plus ce a mai zis Ilie.

"O portocală mare se plimbă leneș printre stele"

M-a facut sa ma gandesc la procurorul Portocala unde stelele mi s-au parut o metafora pentru zeghe

Sigur o să corectez acum și o să mai revăd ritmul poeziei. Mulțumesc frumos!
Pentru Claudiu:
Este doar o amuzantă coincidență... Mulțumesc pentru lectură! :)

Am șterss și virgula după ,,șoimănele". Ai dreptate!
La
,,Luna pânza își așterne peste codrii-ntunecați,"
Ai dreptate și aici. Acum văd și eu cu mintea odihnită... Totuși o să modific cam așa, chiar dacă pare mai pretențios:
,,Luna-pânza
își așterne peste codrii-ntunecați,"
Am pus cratmă după ,,Luna" și cred că am rezolvat cu eleganță problema fără să stric structura inițială versului... Dacă nu ești de părea mea o să modific așa cum ai spus tu:
,,Luna își așterne pânza peste codrii-ntunecați,"
Bun. Azi mă concentrez și pe ritm.
Mulțumesc pentru tot cu prietenie!

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu- (14)
Luna-pânza își așterne peste codrii-ntunecați,(15)
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu(13)
Cu nouă șoimi prin crengile-i cu ace încurcați...(13)

Tot atâtea fecioare cu aripi-șoimănele(14)
Stârnesc tornade amețitoare aprinse de dorință:(17)
Pe cine să păcălească în joc de măiestrele(15)
Câmpul le primește doar îmbrăcate-n catrință...(14)

Dânsele îl caută pe cel ce iubirea le-a furat,(15)
Sufletul să-i ia printre oițele aflate la pășunat(17)
Când buciumul o suna sfâșâietor pe-nserat...(14)
Arșița dorului le-a cuprins, pe moș s-au cășunat!(15)

Moș Gerula fluiera ușor pe nas, nepăsător-(15) Întins cu mâna-n brăcinari sub pălăria unui pom,(16)
Uitat de turma mioarelor, la Baba Vesta visător,(17)
Alte june iele, cine știe ce visează un om...?(16)

O portocală mare se plimbă leneș printre stele,(16)
Cerbul-Coroană De Argint o linge în izvor,(14)
Un lup tânăr rupt de foame scheaună cu jele,(14)
Sau poate tânjește după vreun recent amor...(13)

Nălucirea-i tot mai clară în somnul fără griji(15)
Când Fetele Câmpului cuminți îl înconjoară;(14)
În fuste albe-nflorate, sânii goi, cu ochii miji(14)
Îi rup cămașa udă, săruturi îl împresoară.(15)

O limbă-n ureche l-atinge umed, drăgăstos,(14)
Barba, buzele-i groase, fruntea lată-i o alintă,(16)
Gerula este vrednic, harnic, încă arătos...(14)
Se ițește prin ițari că poartă o unsă flintă!(15)

Șoaptele de iubire curg, sparg viclenele ecouri,(16)
Țăndări infinite îi intră-n inimă prin sânge,(16)
Deschide ochii, vede: pinguini zburând în stoluri;(15)
Deodată dârzul Gerula plânge!(11)

L-a-ncătușat în gheață a Nordului Crăiasă(16)
Căldură în trupul rece până-n Decembrie să-i fie,(17)
Agonia dintr-o legendă vie la vatra cea frumoasă,(16)
Acum prin însorita și dulce-amara Românie!
(16)


Nu obișnuiesc să îmi număr silabele. Nu le-am numărat altor autori niciodată!
Totuși Amanda are dreptate și sunt de părere că acest text trebuie lucrat. Este unua dintre poeziile mele, care cred și eu, că merită...
La număratul silabelor am luat în calcul și conjuncțiile, interjecțiile... Asta este cheița licenței mele, mai mult nu vreau să degradez piciorul metric în favoarea măsurei...
Bun. Probleme ar fi la versurile (17), (16), și cel cu (11). Acum văd ce pot face...
Asta trebuie să rezov în primul rând! După asta discutăm și celelalte aspcte observate de tine.

Lupoaica...

Măsura = numărul de silabe
Ritmul = felul în care cade accentul pe acele silabe

De exemplu,

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu-
Luna-pânza își așterne peste codrii-ntunecați,
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu
Cu nouă șoimi prin crengile-i cu ace încurcați...

As propune așa:

Furouri albe plutesc sub cer portocaliu –
Și-așterne luna pânza pe codrii-ntunecați,
Pândește dintr-o umbră un brad cam șapcaliu,
Cu nouă șoimi prin ramuri, cu ace încurcați...

Sacrific accentul deoarece m-am ferit întotdeauna de ,,și"-urile astea care par că duc la puerilitatea cea mai la îndemâna poeților.
Ultima strofă îmi place și o modific așa cum ai propus deoarece, chiar face versul mai puternic accentuând pastelic începutul poziei...
Mulțumesc

Am comentat din greșeală că modific ultima strofă, am modificat ultimul vers din prima strofă. Am revizuit și versurile cu 17, 16, 11. Mai revăd încă o dată întreaga poezie chiar și stilul mai direct pe care l-am abordat.
Până la urmă îmi doresc să fie un text plăcut lecturii de către fiecare cititor...
Vă mulțumesc!