Poezie
Motancă gri tărcat elastic
2 min lectură·
Mediu
Cu ochii mari din două stele
Ea mă privea adânc și ud
În timp ce coada-și unduia
de după lemne.
Trecând pâș-pâș pe lângă mine,
Motan zburlit ieșit de printre gheme,
se așeză pe canapea ușor, felină
și-ncet, încet în pieptul meu
un dans de vals se-nfiripa-n surdină.
Îndată mă visai că o sărut …
Uitând unde eram și că mai sunt
eu ca un șoarec mă ghiceam
în podul plin de toamnă
doar pentru a sta sub botul ei înrourat.
Și chiar un ghem mă-nchipuiam,
în jocul ei de mâț fantastic
să simt cum mă destramă,
în timp ce toarce lin
pe-o nu știu care gamă.
Motancă gri tărcat elastic!
Când întâlnii din nou privirea-i,
mă speriai de unda de văpaie
și, neatent, am răsturnat un raft cu sticlăraie.
Ușor confuz, nedumerit
Mă pregăteam să-mi miaun scuze,
Când ce să vezi?!...
Privesc spre canapea, rămân încremenit!
Mâțoaca mea cu ochi din două stele,
Cu blana gri, pe după lemne
Se-ndepărta în pas elastic.
Să merg acuma după ea?!
De ce n-aș sta, de ce n-aș merge?!
Miorlau în cap un viers scris de Arghezi.
Și dac-o ia prin lanul de trifoi?
Dar poate nu, mâții nu-s oi!
.............................................
Toamnă târziu … greierii morți…
Adulmecam ades mirosu-i lubru
Stropind în umbra podurilor agreste,
Mă auzeau vecinii toți
Miorlăluind preluuung lugubru
sub ferestre.
Motancă gri cu trup elastic,
În suflet mi-ai lăsat un dor
înfoliat în plastic!
056
0
Cu ochii mari din două stele,
ea mă privea adânc și ud
în timp ce coada-și unduia
de după lemne.
Trecând pâș-pâș pe lângă mine,
motan zburlit ieșit de printre gheme,
se așeză pe canapea
cu gesturi moi.
Îndată mă visai că o sărut…
Uitând unde eram și că mai sunt,
eu ca un șoarec mă ghiceam
în podul plin de toamnă,
doar pentru a sta sub botul ei înrourat.
Si chiar un ghem mă-nchipuiam,
în jocul ei de mâț fantastic,
să simt cum mă destramă,
în timp ce toarce lin.
Motancă gri tărcat elastic!
Când întâlnii din nou pivirea-i,
mă speriai de unda de văpaie
și, neatent, am răsturnat un raft cu sticlăraie.
Ușor confuz, nedumerit
mă pregăteam să miaun scuze,
când ce să vezi?!…
Privesc spre canapea, rămân încremenit!
Mâțoaca mea cu ochi din două stele,
cu blana gri, pe după lemne
se îndepărta sărind elastic.
.............
Toamna târziu… greierii morți…
Tot mai ades adulmec după mirosu-i senzual,
miorlau preluuung pe sub ferestre.
Motancă gri cu trup elastic,
în suflet mi-ai lăsat un dor etern,
fantastic/bombastic!