Amanda Spulber

E destul de cursiv. A fost nevoie să citesc de câteva ori în câteva locuri, dar asta poate ține și de mine.

Primul paragraf:
„Am intrat pe rând: întâi eu, apoi tăcerea mea. S-a făcut liniște. Părea că înghițise prea multă apă de ploaie și acum stătea ghemuită în buzunarul drept al pantalonilor. O răsuceam printre degete compulsiv, precum coroana bizonului de pe leul de 10.“

Cred că ar suna mai clar așa:

Am intrat pe rând: întâi eu, apoi tăcerea mea. Mi s-a ghemuit în buzunarul drept al pantalonilor de parcă înghițise prea multă apă de ploaie. O răsuceam compulsiv între degete ca pe coroana bizonului de pe leul de 10.

La ce te referi când spui leul de 10?

Ar mai fi unele redundanțe de rezolvat. Poate și cacofonia. Poți pune fii calm, în loc de calm. Dar asta ține și de cum simți tu. Nu se pune virgulă când gerunziul vine direct după un verb la indicativ.

Impresie generală: scrii bine, redai/creezi atmosferă, există un fir narativ și un scoo. Distanțarea față de un text e o practică des întâlnită. Cred că e bine să revii puțin mai târziu asupra lui. Nu mi se pare excepțional, dar nici de abandonat.

Ca și la Ștefan, îți propun ca pe viitor să pui o notă la începutul sau finalul textului. Acolo ai putea scrie despre context și cere păreri.

Ai putea pe viitor să adaugi o notă la sfârșitul poeziei, în care să scrii despre asta. Poți, de exemplu, să vorbești despre context, să te confesezi si să ceri păreri. Ce părere ai?

Rondelul mi se pare cursiv. Reiei imagini așa cum ai mai făcut, dar poate astfel încerci să explorezi cât mai mult o nouă idee.

Ori naivitate, ori ironie. Înclin să aleg varianta a doua. Curioșii sunt și ei buni observatori.

Mici scăpări aici:
„Ori fac cumva să în stopez din vorbit”
„Da, de unde ziceați că este soția dumneavoastră??”

Multă inspirație și succes participanților!

Are cursivitate, iar ritmul este destul de bine păstrat. Doar în primul vers ar fi nevoie să fie înlocuit cuvântul „răbdarea“ pentru a îmbunătăți ritmul. Rimele nu sunt ieșite din comun. Încearcă să ai rime formate din părți de vorbire diferite. Îmi place însă cum realizezi un fel de asonanță între „amintiri“ și „delir“, poate și datorită ritmului. Aproape nici nu observ că nu e rimă acolo.

Ai de corectat:
— elimină virgula după primul vers, e înainte de „și“
— elimină virgula dintre subiectivă și regentă
„Ce-a fost odată foc, acum e scrum,“
— elimină cratima de după „rămâne“ din ultimul vers pentru a păstra ritmul
— pune semnul diacritic în titlu sau schimbă titlul. Ai putea folosi unul dintre versuri drept titlu.

Aștept să faci modificările. Cred că textul ar putea ieși din atelier, drept semn de încurajare. Și te invit să reiei interacțiunile pe site.

Corect: complexaseși

Sunt unele greșeli de corectat.

Fără virgulă înainte de „și“:
Luminau clipind ritmic, și-nchipuiam

Aici e nevoie de virgulă înainte de „dar” și de punct la final:
În nopțile cu nori, când unele s-au șters
Dar le-am regăsit, ordonate-n perechi

Aici cred că ai vrut să scrii „punem“, nu „puteam":
Când puteam la un loc multe povești

Aici trebuie scris „vești”, nu „vesti”:
Printre constelații îi regăsim cu vesti

Și nu e prea clar pe cine regăsim. Poate pe zei?

Cuvintele felinar și soare sunt romantice în sine, iar aici le alături în diverse ipostaze care ilustrează legătura dintre urban și natural și, cumva, dintre uman și divin. Doi însoțitori (discreți și aparent indiferenți) ai oamenilor se întâlnesc să își aline singurătatea. Cel mai mult mi-a plăcut primul pentru contrastul dintre dimineață și rugină. Acela e cel mai de impact în opinia mea, dar și celelalte sunt frumoase. Și bine legate între ele.

M-a impresionat prin simplitate, prin atenția la detaliile care devin puncte de reper, prin economia de cuvinte și prin ultimele versuri. Nu știu care a fost intenția, dar nu pare să fi fost aceea de a impresiona. E o spunere de sine și despre sine, dezvoltată firesc și cu ritm interior. Trece discret de la personal la universal. Nu pare să vrea nimic de la mine și tocmai de aceea îmi retine atenția.

Îți mulțumesc mult! Onorată de comentariu și apreciere.

Mulțumesc pentru comentariul elaborat și sensibil. Mă bucură mult aprecierea ta.:)

Comentariul făcut altui text nu ajută doar autorul respectiv, ajută și celălalt autor care s-a pus în postura de cititor. De exemplu, dacă observi o scăpare într-un text, o vei vedea apoi mult ușor la propriul text. Sau ceea ce citești te poate inspira spre alte modalități de expresie. Nu mă refer la preluare, ci la prelucrare/asimilare care nu se face neapărat în mod conștient.

Nu mai știu unde am citit că autorii care scriu bine și citesc foarte mult. Nu e nevoie să fii critic de specialitate ca să spui ce crezi despre un text. Chiar și câteva rânduri privind impresia lăsată pot folosi atât autorului, cât și cititorului.

Și apreciez generozitatea autorilor experimentați care își spun părerea despre textele colegilor cu mai puțină experiență. Așa cum apreciez și invitația ta. :)

O constatare amară din care transpare și o tentă de ironie. Poate datorită ritmului. Apropo de asta, îmi place că mențineți ritmul. În legătură cu titlul, ar arăta mult mai bine scris în mod obișnuit: literă mare doar la început și apoi litere mici. Și nu este nevoie să îl repetați la începutul textului. Eticheta de pe net echivalează scrierea cu majuscule cu un țipăt, e ca și cum autorul ar țipa la cititor. Și, în general, rareori se justifică majuscule în titlu.

Începe frumos, îmi place ritmul și prima strofă mi se pare cea mai reușită, chiar dacă aș vedea mai degrabă „plutind” acolo unde e „sorbind”. Strofa a doua e destul de ok. Dar e cazul să modifici cumva versul al doilea din ultima strofă. Chiar sună păsărește. Nu te supăra, te rog. Rondelul cred că merită lucrat. Ar mai fi și altele dar versul acela e cel mai neclar.

E un tub făcut manșon.

Îmi plac ultimele două versuri. Au o anumită dezinvoltură de a surprinde fără să pară că asta a fost intenția. Restul textului ar mai putea fi aerisit. Și s-ar putea elimina și tăcerea. Sună cam redundant liniștea/tăcerea la mică distanță.

Așa aș vedea: o liniște serioasă, dar și un pic ludică. Face cu ochiul și realitatea devine sacră sau doar închisoare.

liniștea
închise un ochi
cu celălalt privea marea
între mine și tine
închidea în altare
o realitate oarecare

Doar o părere, desigur. Nu știu la ce te-ai gândit.

Mi-ar plăcea să pot și eu să citesc așa. Mereu îmi spun să ascult mai atent. Tot ce ai punctat m-a impresionat și în special asta:„trasă în ambiguitatea unei rătăciri ‘Voi strânge roșcove și baiadere". Cum de ai știut? Îți mulțumesc pentru semn. E atât de bine să te simți ascultat și înțeles.

Nu știu dacă să mă simt lezată. Cred că mai degrabă să nu. Dacă spun că am simțit și nu doar am croșetat cuvinte, are rost? Probabil că nu. E un text făcut public. Să se descurce singur. Mulțumesc pentru semnul cumva indirect, dar tot semn. E întotdeauna folositor să știi cum îți e perceput un text.

Și textul ăsta tot a IA îmi sună, în special strofa a șasea. Nu voi insista pe tema asta. Ar fi bine să nu mai folosești chabotul. Dacă greșesc, desigur că îmi cer scuze.

Altceva e însă mai important: lectura. Citește cât de mult poți. Începe cu poeți consacrați. Când îți place o poezie, citește-o de mai multe ori. Recit-o. Încearcă să îi simți ritmul. Analizează cum e construită.

Și cel mai important: poezia e despre tine. Nu neapărat confesiune, ci despre felul în care vezi tu lumea. Nu e doar despre motivaționale sau despre povestioare moralizatoare. Doar o părere. Tu faci cum crezi.

Un discurs poetic în aparență rezervat, care nu doar spune, ci creează deschidere spre a completa tabloul și a medita. Pare auster prin economia de metafore, dar induce o stare memorabilă (pentru mine). E o poezie gravă, dar care cuprinde și o tentă de ludic, o trimitere culturală și o suprapunere de planuri (concret și abstract). Îmi place mult.