Amalia Cretu

Ioana,
versurile tale sunt pline de \"substanță lirică\", de conținut emoțional, de expresivitate stilistică;
*
\"zidurile\" sunt reci, nu au ferestre, ochi, urechi, emoții sau reflecții afectogene...sunt insă \"ziduri\", nimic altceva.
*
subiectul liric, în efortul său de autodepășire...va sparge \"zidurile\"; sunt gata să cred că \"există o clipă de liniște./ o știi și tu\", în care totul este permis;

aprecieri deosebite,
amalia

surprinsă fiind de rima și ritmul poeziei, de muzicalitatea versurilor
salut:
\"-bună!
-bună!\"
și
apreciez sensibilitatea eului liric în demersul de a surprinde o stare de spirit...romantică.

a.

\"muchia mâinii tale\", asemenea unui urcuș spre nivelul maxim al aspirațiilor umane, este simbolul dorinței de a fi ascultat;
*
absența iubirii e cvasi-sinonimă cu ura dar nu tot ceea ce este instinct va fi \"albă liniște\" spre firescul ivirii în lume;
*
constrângerile, teama și agitația cotidiană determină implicarea subiectului liric în ceea ce pare a fi \"o urmărire ca-n filme\", necontrolată dar necesară supraviețuirii;
*
începutul...precum \"pata rotundă din frunte\", este singura certitudine atunci când a mai rămas doar un motiv de îndoială: \"să mai fiu femeie/o dată\" (?)
deosebite aprecieri,
amalia

abia ce mi-am revenit din uimirea generată de versurile ce sugerau \"indepărtările\" clipei și ivirea primăverii sufletului când Dana Banu se întreabă \" cum e să suferi din dragoste\", într-un monolog ce se dorește al său...cu sine insăși (fiindcă mie îmi place să o asociez pe Dana cu tinerețea spiritului liric);
*
greu de apreciat care este granița dintre real și imaginar, atunci când ne privim în oglinda sentimentelor celuilalt, dar și mai greu îi este subiectului epic în a decide dacă și \"cum e să suferi din dragoste?/că vreau să învăț/nu de alta/da\'...să ajung și eu în rândul lumii\"
excelentă retorica, pentru că nimeni cred...nu va risca a-ți răspunde;
o lectură deosebită, pe fondul unei stări emoționale alb-primăvăratice!
aprecieri,
amalia

nu se pot prevedea: tristețea, grijile, prieteniile, diminețile senine sau anotimpurile dragostei...dar se poate spune cel puțin o dată pe an: e primăvară!
\"îndepărtările\" experiențiale sunt rememorate cu fiecare nouă ivire a \"mugurilor vieții\", cu fiecare deschidere spre lumina ce \"clipește ușor/doar pentru\" sine
*
versurile sunt excelent structurate în jurul ideii regăsirii spirituale a subiectului liric, prin demersul său de a încerca să mențină în sfera strânsă a memoriei \"o primăvară din care nu vei putea scăpa/nici n-ai să știi când cercul ei te va cuprinde\"
*
abstractizarea expresiei este prezentă la nivelul fiecărei strofe iar analiza stilistică relevă utilizarea pertinentă a verbalizării și metaforizării în scopul creării unei atmosfere de autentică convergență între real și posibil;
aprecieri,
amalia

char dacă în poezia modernă structura metrică pare a nu mai avea niciun rol, pentru Liviu Nanu versul cu rimă este un bun prilej de a imagina o atmosferă plină de sonorități elegiace în care accentul cade pe sentimentul inefabilei iubiri;
ploaia nu sugerează doar \"umezeala\", ci și liniștea proprie introspecției sau evadării mentale din cotidian pentru lăsa imaginației rolul de a genera o nouă stare de spirit, opusă tristeților de tip bacovian;
*
senzația de monotonie este accentuată prin folosirea repetiției iar cuvintele cu sonorități grave: \"poc\", \"fleoșc\", au scopul de a semnala prezențe umane în tot acest spațiu aparent neutru;

aprecieri,
amalia

poezia, revelație și act prin care cuvântul se metamorfozează căpătând sensuri adesea negândite, ci imaginate sau bănuite doar a fi;

aprecieri,
amalia

...mai mult, statura morală a subiectului liric, aspirațiile sale sunt cvasi-lumești deoarece eul nu-și are înălțimile morale asemenea \"munților de cuvinte\", ci asemenea faptelor sale de viață

special,
amalia

se vede bine că finalul se vrea închiderea \"cercului\" de umbre, de aici prezența termenului, în asociere cu puterea de a fi lumină a femeii, așadar...pot fi deslușite și alte ințelesuri, care necesită aprofundare temei, ceea ce nu stă mereu în intenția \"grăbitului\" cititor (!...depinde și de cititor);

amalia

ați văzut un munte fericit?
*
o întrebare aparent retorică; cu siguranță, nimeni n-a văzut un munte fericit din moment ce admitem că fericirea este proprie doar oamenilor și...rămâne mereu o aspirație, un orizont deschis imaginației poetice, prin excelență!
*
versurile din acest poem gavitează în jurul unei tematici existențiale majore: dreptul în sine al omului de a fi subiect creator, pragmatic și axiologic deopotrivă; astfel, el este cel care voiește, imaginează, speră, cunoaște dar și suferă, cel puțin atunci, când nu poate vedea dincolo de \"linia orizontului\", când nu poate avea acces la spațiul libertății de creație;
așadar, omul se află în căutarea fericirii iar în acest scop subordonează toate actele sale;
*
remarc imaginea întregului prin unitatea dintre el și ea:
\"un bărbat ce poartă pe brațe/umbra fosforescentă a unei femei\" (fără să fiu neapărat de acord cu supremația unuia în defavoarea celuilalt)

aprecieri, cu prietenie,
amalia

dincolo de colțul de univers în care trăim se află doar ceea ce mintea omenească a imaginat și va imagina;
mereu vor exista limitări fiindcă dorința de a cunoaște este nelimitătă, în raport cu propriile noastre posibilități;
Petruț,
apreciez atenția acordată acestor \"gânduri\" reflexive; mulțumesc
amalia

fiecare zi trăită printre \"epitete și metafore\" este impregnată cu personalitatea subiectului liric,
aici, scrii despre tine încercând să depășești sentimentul izolării de lume, angoasa ori teama că te-au părăsit \"toate intențiile bune\" în clipa când se părea că \"ai mai avea ceva de spus\"
*
este evidentă neliniștea creatoare a eului liric, premisă a unor noi experiențe de cunoaștere, ce sugerează intenția de asumare a \"cercului\" moral și situare în prezent, \"uimită și singură/în mijlocul camerei\"

aprecieri,
amalia

este mai mult decât evidentă nevoia de sens, într-o lume în care \"nu poți atinge nimic nu poți găsi nimic/te uiți în tine și totul e spart\"
*
se pot găsi remedii în noi înșine sau depindem prea mult de \"ceilalți\" încât așteptăm (și acceptăm) \"momentul potrivit\" ?

aprecieri,
amalia

adevărată narațiune, poema de față își asigură structura prin asamblarea numeroaselor imagini asupra lucrurilor, oamenilor și sentimantelor create pe fondul unei atmosfere predominant pragmatică din care lipsesc imaginile idilice și retoric romantice;

permanenta îndoială, redată prin întrebarea \"ce știi tu?\" este motivată de nevoia adaptării cu rapiditate la starea de echilibru funciar într-un spațiu aflat \"pe marginea prăpastiei\",

aprecieri,
amalia

am receptat această poezie ca pe un îndemn: a nu te încrede prea mult în aparențe;
subiectul liric alege, prin excludere, două alternative privind forma lucrurilor: \"evidența\" și \"non-evidența\";
*
sunt vizibile asprimile unui chip uman ce denotă \"trăsături austere,
aparent fragile,/(în nici un caz cicatrici de fețe piraterești)\"
dar rămân ascunse privirii: copilaria, jocul într-un cuvând natura ludică a omenescului;
*
contrastele și verbalizarea, sublinierea din paranteză (\"în niciun caz...\"), cursivitatea logică a temei creează o atmosferă favorabilă căutării ce este indusă lectorului atent la mesajul poemei: suntem în lume doar cu noi înșine, restul este \"vremelnică părere!\"

aprecieri,
amalia

gândesc că dl Orban nu este chiar singurul om care nu voiește a afirma nicio altă realitate în afara sa, dimpotrivă
pe maluri dâmbovițene \"curge\" multă polemică ilogocă iar subiecții gânditori devin sofiști \"apărându-i și promovându-i astfel pe aspiranții pentru ocuparea funcțiilor publice, fie ei mai în vârstă, fie tineri...\"
***
cred însă că azi, de la relativismul sofisticii grecilor antici, s-a trecut prea lesne la solipsismul \"cugetătorilor\" contemporani, fie ei orbani sau de \"culoare oratorică\"; ne mai rămâne totuși o certitudine, aceea a subiectului care există și gîndește

aprecieri deosebite

scris cu rigurozitate și respect pentru valoarea în sine a celui care a fost Elie Carafoli, articolul este un remember care onorează filologul;
aprecieri,
amalia

atât ritmul narațiunii cât și construcția intrigii sau caracterizarea peronajelor mă fac să cred că în proză ai toate șansele să fii...\"cel mai bun!\" multă inspirație,
amalia

citite și asociate imaginii, verurile tale creează o impresie de acalmie a spiritului bine susținută de epitete cromatice și sonorități verbale;
aprecieri,
amalia

narațiune alertă, bazată pe o construție epică organizată inteligent în jurul unor întâmplări desprinse dintr-o realitate care atestă faptul că mediul rural este mult mai receptiv la schimabări decât ar fi fost de presupus, la o privire neatentă;
sunt câteva personaje extrem de bine conturate în spațiul epic: poetul, profesorul, Săndel și, evident, Bicuță însuși; dar ceea ce atrage convinge și place în scrisul lui Liviu Nanu este modul în care acestea sunt atrase de nou, de modernitate modificându-și deprinderile, acțiunile și limbajul,
cum să nu fiu uimită când Bicuță vorbește despre \"Peugeot\" în termeni (im)proprii psihologiei genetice a lui J. Piaget sau când...la un pahar de vodtcă...este abordată teoria lui S. Freud despre inconștient și...interpretarea viselor! toți cei din cîrciuma lui Bicuță, sunt \"poeți\"!
partea din finalul povestirii mizează pe contrastul dintre un fapt oarecare de viață și absurdul unei existențe care gravitează în jurul unor detalii ce nu pot fi încă transformate în ținte majore pentru o comunitate umană eterogenă;
aprecieri deosebite,
amalia