Distanțe, sunete, culori

uneori cuvintele sună alb; ceea ce părea a fi de domeniul semanticii s-a dovedit pură evocare din memorie: nu citim o frază doar pentru că este corectă din punct de vedere gramatical, ci pentru că dorim a ști unde s-a oprit săgeata cuvântului care, izbucnind din mijlocul unei fraze, a poposit la nivelul percepțiilor vizuale spre a ne face să credem că suntem ținta unui gând; *** aici: un spațiu alb, nepermis de alb în acest timp al “ripostelor politice, mediatice sau de altă natură”...dominate de sloganul \"bineînțeles că eu hotărăsc, decid, aleg..în numele celor care m-au votat\"! comedie sau tragedie? nu, doar viața reală, așa cum este ea; am impresia unui timp pierdut; mai bine visez... *** a vorbi despre semantică înseamnă a așeza la baza vorbirii un cuvânt suprem, dominant. în opinia mea: \"comunicarea\"; consider că acesta este cheia înțelegerii de sine, în încercarea de a înțelege lumea; * înțelegerea lumii nu este posibilă fără înțelegerea divinității; prin urmare suntem mereu prizonierii propriilor noastre limite gnoseologice: neputința cunoașterii de Dumnezeu este dată de imposibila cunoaștere de sine sau, cel puțin, de nerostirea acestei cunoașteri în termenii săi de absolut; * poate cineva să ne spună că a găsit \"cheia\" adevărului absolut? nu! asta ar fi sinonim cu a admite faptul că există doar o singură reprezentare a lumii și că aceea aparține doar subiectului cunoscător; concret: fiecare își creează o \"lume proprie\" în care se retrage fugind de realitate sau din care evadează atunci când nu acceptă compromisul; * din întamplare, o dimineață de ianuarie; ce (de)lume! (azi) 27 ianuarie 2008 a.d. ora 09:47 gânduri coincidente; mi se par firești, uneori; neîntămplător, duminica orbului din Ierihon: \"Isuse, fiul lui David, ai milă...\" (Luca 18:38); toți suntem orbi...întâmplător, în cele 364 sau 365 de zile ale fiecărui an ! * credința: ușa deschisă fiului lui David; * mă simt bine când scriu, adesea însă mi-e teamă de cel care citește; până unde va merge îndoiala/neîncrederea mea în spațiul lăsat liber metaforei? cred că ideile sunt policrome; altfel nu mi-aș putea explica polisemantismul. a(micron) * fiecare om este un univers; a se face deosebirea între universul fizic și cel spiritual; *** Erasmus: divulgăm \"pseudo-logica sofiștilor gâlcevitori\"...care se sfădesc cu îndârjire dar care de multe ori pierd din vedere logica însăși; * (eu) imi imaginez o călăttorie prin viață, la capătul ei...un indicator pe care scrie: \"aici sfârșete primul Univers, cel fizic...dincolo de acesta începe cel de-al doilea Univers: TU ÎNSUÞI\"; este greu să stabilim relația dintre cele două universuri atunci când separăm corpul de suflet. cele două universuri se află unul în celălalt, simbiotic legate prin taina cunoașterii de sine; *** azi, cumpăna dintre zi și noapte...( ianuarie ), oare de ce mă apasă atât de greu gerul iernii; a(punct) * meritul meu este că încerc să acced spre mine însămi, privind spre lume. deseori.