De-ale mele

Sa vezi.
Am gasit o floare pe jos pe strada, aruncata pe drum.
Avea radacinile intr-un pahar de inghetata si arata nicicum. Mai traia insa, era asa de-abia de-abia, cu frunzele flescaite, si eu am asezat-o in geanta, infofolita intr-un servetel.
I-au trebuit saptamini intregi sa se hotarasca ce vrea sa faca. Abia isi tragea sufletul, dar si asa, parea plina de seriozitate.
Am asezat-o laolalta cu celelalte flori de pe balcon, am si pus-o langa plantutele mici de petunii iesite din samanta plantata in primavara. Pentru ca petuniile sunt nepretentioase, rezista la vreme imprevizibila, sunt prietenoase si sunt si guralive cumva..
Petuniile stiu trai laolalta..
Floarea mea pe ganduri. Frunze terne, de un verde spalacit, si un lujer paros si tepos in acelasi timp, ce m-au facut sa-mi spun ca uite, am si un ciulin pe balconul meu!
De mai bine de trei saptamani si-a tot crescut batul lemnos, cu canacul in varf, smotocit si invelit incalcit la randul sau in propriile-i ate..
Apoi, intr-o zi,. Floarea mea s-a desfacut in soapta, din propriile ei coaceri, intr-un galben crom, cu banut auriu in miez, puncte cat gamalia de ac inconjurate de stropi portocalii, petale matasoase si pline de fierbintele acela pe care nu-l poti nici privi.. Petuniile au devenit indigo din uimire, nu invidioase le simt, ci impresionate de complementaritatea unei singure flori.
Un singur galben, asezat cu deplina responsabilitate pe un lujer de-acum, de peste noapte, verde smarald, sustine toata greutatea gradinii mele de flori de pe balcon, jocuri de movuri si rozuri si ticlamuri contrabalansand toate, o singura pata portocalie..

Floarea mea caine, floarea mea caine...

Vreau sa stii, anul acesta oranjul frige la degete cind il pipai.
:)

cu admiratie,

Linea