Amalia Cretu

primele două strofe sunt un autentic demers liric făcut în sensul deteleologizării naturii, prin utilizarea excelentă a metaforei;
și, iată cum:
atmosfera este “ duhul Pământului”,
hidrosfera- “apă sau pește/cu valuri zbătându-se” iar
pământul-este “rupt din soare sau ... clădit/Cu oasele noastre”
*
Dar cum eul, ca subiect gnoseologic, este supus îndoielilor: « Nu se știe cum/ Nu se știe când/ Nu se știe nimic » ??? Victor Țarină dezvoltă tema genezei într-o manieră metafizică, apropiindu-și demersul de actul creației;
astfel, Pământul căruia îi este proprie sfericitatea, ar putea fi gândit că se prezintă prin sine asemenea unui « craniu/Prin cuvinte de laudă/
La adresa sferei »
*
Direcțiile de gândire către care ne îndeamnă versul poetului sunt, prin urmare, direct legate de unicitatea și centralitatea ființei; abordarea genealogică este realizată prin metafore iar imaginea de ansamblu este plină de starea infabilei căutări a sinelui și a lumii ca spațiu propriu centralității ontologice, necesar ființării umane.

aprecieri deosebite, salutări din bucurești !
ps. Victor, scuze, uneori...reacțiile reflexive se produc « post hoc »...analysis ;
servus,
amalia

Victor,
constat că modul în care ai apreciat cele notate de mine pe această pagină non-cromatică denotă o receptare cel puțin asemănătoare dacă nu identică, a aceluiași moment temporal: o minunată zi de ianuarie!
cuprinderea gândului este devansată de imaginație, dar cine se știe pe sine lasă loc prezenței celuilalt, ca mod de a nu fi doar robinson-ul vremilor sale;
salutari călduroase, din bucurești

aș deplasa accentul dinspre înțelesul metafizic al sintagmei \"schimbarea la față\" spre cel ontologic; astfel, schimbarea este semnul alterității și, totodată, al devenirii ființei;
*
este temeiul trecerii de la o stare emoțională la alta, de la o parere la alta, de la o atitudine la alta ș.a.m.d.
*
constat însă că eul liric se află sub influența unei atari impresii despre cotidianul vieții încât nicio \"schimbare\" nu-i poate zădărnici așezarea spiritului în același cadru existențial în care s-au înrădăcinat tradițiile, datinile sau valorile pe care le-a respectat fără rezerve...mereu;

mereu...suntem egali cu noi însine, incapabili de a ne oferi spre sțiința altora dacă nu avem convingerea ca suntem ȘTIUȚI...sau, măcar parțial cunoscuți; compatibilitatea cu celalalt este un semn al înțelegerii de sine și de lume.

aprecieri,
amalia

metaforic, drumul spre casă este termenl ce desemnează o tainică dorință, o aspirație nu foarte ușor de atins; în vers, este prezentă ideea că atingerea unor astfel de ținte e posibilă doar având \"firul Ariadnei\"-călăuză prin labirintul vieții,
vom afla astfel ce este lumea și cum se poate cultiva binele, evitând \"haita de câini\" ce pândește la fiecare colț al...\"străzii\";
*
întreg poemul este o alegorie prin care Victor Țarină pune în valoare căutarea de sine și imaginează un comportament uman ideal, dar totul rămâne în zona abstracțiilor, în măsura în care persistă întrebările;
*
căutările rămân...
aprecieri,
amalia

text relevant pentru cromatica existențială a prezentului

\"pentru ca melodii românești superbe\" să nu ramana uitate de vremi, este nevoie de asemenea gesturi precum acesta, facut de tine; mult lirism si respect pentru valori, degaja aceste randuri. aprecieri, amalia

\"pământul curge și umple paharul distanței\", cuvinte potrivite cu linistea ce urmeaza ploii de vara, cu gandul ce precede exprimarea si da valoare si sens poemului; apreciei, amalia

din îngheț, dezgheț
din suflet, ascuns izvor, gând spre nou an;
fiecare pasere va prinde zbor spre lumea ei, spre lume cuvintelor,

aprecieri,
amalia cretu

ei, shi ce dak? vor spune unii, cautand sa ne deseneze spirale ADN spre a ne indica felul de a fi: rationali sau lirici, buni sau rai, curajosi sau lasi, gandind viitorul \"fără pauze inutile de respirație\"

pastrand ironia, apreciez concluzia: \"întrebările lor /despre iubire, viata, scop, rol, sens, progres, finitudine sau eternitate/vor rămîne suspendate de un fir\" indoielnic asemenea unor \"particule de adevar rătăcite în lume\"
aprecieri,
amalia

Nimic nu sună mai aparte
Decât întâia lovitură
Care transformă toboșarul
Din muzician, în om de carte

inchide-ti visele intr-o lacrima de septembrie: ploua marunt, este inutil sa vorbim astazi despre bani!

dar maine, maine va fi din nou o zi cu soare. e limpede ca vrei sa ne transmiti o stare de optimism, pe fondul general al tristetilor de toamna bacoviana.

printre amintirile ascunse \"undeva în pod printre revistele/Bunicului\" se va gasi si aceea despre modul in care se poate traversa o criza monetara, in ritm de poezie.

salutari din bucuresti,
amalia

...numai după ce se dezbracă...devine și ea femeie! în rest, totul este așa (pre)cum ne dorim și noi;
*
și
*
pentru că nu am cui să povestesc, îți voi spune ție, versurile de față mă conduc insidios către o singură idee: dacă în poet dăinuie amintirea nealterată a unor clipe fericite din viața sa, atunci efortul liric trebuie apreciat la nivelul unui excelent gest autoreflectoriu de manifestare a dorinței de a descoperi adevărul ...în drum, spre un presupus ideal...\"dacă nu zîmbesc pe stradă\"...nu exist!

aprecieri,
amlia

\"orb\" este cel care nu simte că lumina nopții este altceva decât întunericul ființei;

trecător prin viață și netrăitor de fericire este cel care gravitează în jurul propriei axe valorice, fără a ști că \"lampa\" interioară nu arde în absența iubirii;

un vis este (uneori) sinonim cu speranța;

din bucuresti,
amalia

\"știința\" trecerii prin viață, atunci când \"Dumnezeu ne provoacă la luptă contra curentului\" și ne determină să fim asemenea celui care este mereu nemulțumit de sine;
*
paradoxal, sentimentul iubirii este asociat de poet cu imaginea unei posbile fericiri întru singurătatea gândului; rămâne a sti dacă din \"războilul\" acesta chiar nimeni nu este învingător!
*
o poezie de idei, cu multă substanță metafizică și deosebite imagini purtătoare de sensuri privind ființarea și cunoașterea;

aprecieri,
amalia

o imagine supradimensionata artistic despre ceea ce ar putea fi clipa de viata in care bucuriile unui anotimp se impletesc amagitor cu etapa trecatoarei copilarii;

aprecieri,
amalia

in totalitate ne apartinem doar noua insine; in rest...evitarea realitatii este o optiune de facto;
*
lirisim excedat de logica fiintarii atemporale;

aprecieri,
a

asemenea, dar totusi altul/alta!
*
nimic nu poate fi mai de pret decat sentimentul ca cineva este capabil sa ma inteleaga, sa ma cuprinda cu gandul in ceea ce am eu diferit de celalalt;
*
identitatea persoanei se dovedeste a fi o tema lirica de actualitate, cu atat mai mult cu cat lirica contemporaa se asociaza tot mai frecvent cu filosofia vietii;

aprecieri,
amalia

Considerație!

abia pe/trecutul solstițiu de vară
dă lumină albastrului de gând
și pustiește \"o poveste de gheață\"-

spre a fi

culoare de cer împrumutând
nerostitul cuvânt
din orizontul sonor trimit

aprecieri,
amalia

să fie cu noroc, această lansare! aprecieri deosebite;
amalia

și act de cultură; sincere felicitări, Florin. Am citit \"Antropologia Iconică\" și apreciez în mod deosebit calitatea și complexitatea abordării temei, deopotrivă cu noul adus de tine în domeniul iconografiei.
cu drag,
amalia