Cămașa albastră

Considerație!

abia pe/trecutul solstițiu de vară
dă lumină albastrului de gând
și pustiește \"o poveste de gheață\"-

spre a fi

culoare de cer împrumutând
nerostitul cuvânt
din orizontul sonor trimit

aprecieri,
amalia

am apreciat analogia intre albastru si gheata. Cu senzatie de frig in mijlocul verii. Mijloace stilistice ce reusesc sa creeze mai mult prin inductie...

un micropoem reușit prin concentrarea imaginilor
care întăresc mesajul

cu aprecieri,
teodor dume,

ce resorturi interioare nasc nevoia de a fura chiar si cateva crampeie din amalgamurile de amintiri ca sa le pui deoparte, sa te hranesti din ele, reinvocand senine dimineti? in anotimpuri ale deplinei maturitati, albastrul, de data aceasta intre limitele ideale ale copilariei si anotimpul iernatic..
hm..ce complicata nuanta...
in contrabalans, mi-as dori ca sa fi tu cu tine..

Linea

Eu cu mine și cu voi. Amalia, Ioana, Teodor, Dana doar vazându-vă venind... \"aș mai trăi odată\". Ați vorbit frumos și ați adus bucurie. Sufletele voastre adânci au ecouri înalte.

am mincat un i. ma ierti...
si-am mai uitat azi o liniuta..:(
cateodata nici macar anotimpurile ploioase nu pot sterge greselile..

de pe strune prelinse
arcușul proaspetei veri
cămașa ta albastră
culoarea dimineții
împrumutând


Citind, mi s-a facut dintr-o data dor de vara si am deschis fereastra.

Multumesc.

PS: Mai degraba bulina acestui poem si-ar merita titlul \" Camasa albastra\", o analogie cu \"Floare albastra\" a lui Eminescu.

Oau! Anca, ai dreptate. Titlul e cam șugubăț, departe de seriozitatea textului. Cred că e o idee bună să-l schimb, dar păstrând proporțiile față de analogia de care zici.