Schimbarea la față

aș deplasa accentul dinspre înțelesul metafizic al sintagmei \"schimbarea la față\" spre cel ontologic; astfel, schimbarea este semnul alterității și, totodată, al devenirii ființei;
*
este temeiul trecerii de la o stare emoțională la alta, de la o parere la alta, de la o atitudine la alta ș.a.m.d.
*
constat însă că eul liric se află sub influența unei atari impresii despre cotidianul vieții încât nicio \"schimbare\" nu-i poate zădărnici așezarea spiritului în același cadru existențial în care s-au înrădăcinat tradițiile, datinile sau valorile pe care le-a respectat fără rezerve...mereu;

mereu...suntem egali cu noi însine, incapabili de a ne oferi spre sțiința altora dacă nu avem convingerea ca suntem ȘTIUȚI...sau, măcar parțial cunoscuți; compatibilitatea cu celalalt este un semn al înțelegerii de sine și de lume.

aprecieri,
amalia

Amalia, e doar o poezie dar mă bucură că îi găsești înțelesuri pentru că face parte din mine. Cât despre transfigurări, defapt treceam peste ele cu calm , nu cu sentimentul decepției, chiar dacă le trăiam în singurătate.Mulțumesc mult. Sunt onorat să te am ca cititor.

Salutări din Cluj.
Victor