A fost o seară

câteva elemente de cosmologie: cenușiul norilor sau noaptea \"despuiată și orbitoare\", haosul prefigureză starea inițială a ființării;

dar rațiunea supremă, divinitatea se află la originea ordinii cosmice și face posibilă iubirea, alternând lumina cu întunericul;
*
acest optativ condițional: \"ar fi trebuit să fie o femeie\" ales pentru a evita personificarea corpului ceresc-sugerează imposibilitate ignorării ireversibilității timpului; asociată adolescenței, orice trăire are elementul său de romantism și este specifică unui anumit ritm existențial, predestinat;

salutări din bucuresti,
amalia

nu știu cine... luna sferă a mințit...(te minte)...
sau tu?
(dincolo de probe...infailibile...cu adolescenți...)
un text al *sfâșierilor întâmplătoare*...prin poezia religioasă...

Amalia, cum reușești să vezi mai departe de o simplă înșiruire de cuvinte!Defapt textul l-am postat pentru că mi s-a atras atenția că am devenit prea ermetic. Mulțumesc pentru comentariu.

Ioana, luna mă minte...sau eu pe ea...sincer n-am prea înțeles...Mă rog, din câte vezi nu-i chiar o poezie religioasă.Mulțumesc.

Toate cele bune, cu drag,
Victor

Ma mir si eu de comentariile de mai sus... Mai ales de primul. Ce sa spun? Ca luna chiar era o femeie candva... ca stiinta moderna ne-a risipit aceste reverii spunandu-ne ca e o sfera.. Vorba avangardistilor: \"Jos cu clarul de luna!\"

George, așa-i că luna e o femeie? Numai că s-a îngrășat puțin! Mulțumesc pentru trecere.

Gânduri bune,
Victor