Camion cu școlari

din cauza frigului ne invelim in iluzii călduțe?...ce ne crează limite confortabile?... interesantă sugestia camionului trecere...si a relativitătii stării de treaz/adormit...in \"Această viziune asupra vieții\"... poemului tău ii e frig...

poezia ta de aici oprește pasagerul cititor pe loc, are o lumină interioară ce fascinează, de remarcat finalul deschis și concizia stilului

închizi în câteva rânduri o lume întreagă de sensuri, nu forțezi inutil

un text ce pune pe gânduri, părerea mea,


servus

Este plină țara cu astfel de camioane. Unii le spun microbuze. Sunt norocoși cei ce le prind. Altfel se călătoresc, spre instrucție și educație, prin forțe proprii, înfruntând nămeții.
O viziune reală ce cu greu poate fi ascunsă.

Ioana, zici că poemului meu îi este frig.Eu găseam că școlarii nu au o situație prea călduță, dar având în vedere că sunt semiconștienți se poate interpreta și așa.Mulțumesc și te mai aștept.

Dana, mulțumesc că te-ai aplecat asupra poemului meu cam zgârcit, de numai șase versuri, cu un comentariu atît de generos.Și pe mine m-a pus pe gânduri camionul imaginar.

Cu prietenie,servus
Victor

Nicolae, m-am făcut că nu văd acei scolari care infruntă nămeții.Viziunea ar fi devenit mult mai dură.Mulțumesc pentru semn și te mai aștept.

Victor

Victor, ma gandeam ca poemul tau a ajuns infrigurat printr-un fel de empatie sau macar din solidaritate umana...el vede frigul noptii...

Ioana, îți mulțumesc că ai revenit cu explicația.Cu siguranță că dacă poetul simte frgul nopții și poemului îi este frig.

dacă am în vedere acel fapt de viață care pare să fi inspirat rândurile de față, atunci sunt tentată să consider că este cel puțin apreciabil drumul spre educație, spre cunoaștere;
*
filosofând, aș aminti de Platon, comparând acest drum cu un \"suiș greu și pieptiș\"...cred însă ca uneori realul depăseste imaginarul iar poetul folosește metafora spre a facilita înțelegerea unor stari emoționale prin care încearca să construiacă o anumită \"viziune asupra vieții\", dintr-un fragmet de amintire pe care dorește să o facă uitată;
*
ceea ce atrage atenția este însăsi admiterea posibilitații eului liric de a ascunde imaginea dureroasă a răcelii din sfera comunicării cu ființa iubită, în efortul de a se retrage într-un spațiu dilematic: \"Să te trezesc să(-l) vezi/Ori să-ți ascund pentru totdeauna/Această viziune asupra vieții?\"
ceea ce este vizat, se limitează doar la spațiul senzorio-perceptiv, îngustând posibilitatea de a ști care va fi linia drumului, mâine;
*
nimic nu susține alegerea subiectului epic astfel încât cititorul rămane (eventual) în așteptarea rostirilor viitoare;

salutări din bucurești,
amalia

mesajul poemului poartă o tentă meditativă -interpretativă și nicidecum una subiectivă cu referire la frigul de-afară care bântuie prin mijlocale de transport sau prin oasele școlarilor...
și să nu fiu chiar eu \"interpretat\" o să aduc confirmarea. iat-o:

\"Să te trezesc să-l vezi
Ori să-ți ascund pentru totdeauna
Această viziune asupra vieții? \"

doar în câteva rânduri,profunde, autorul a reușit să ne oprească asupra situației create de el. și a făcut-o benefic

cu sinceritate,
teodor dume,

Amalia, ai punctat bine.E vorba de persoana iubită. Dar nu atât o răceală în comunicare cât dorința de a o menaja.Mulțumesc pentru comentariu.

Teodor, ai remarcat bine. Nu pun accent pe frigul suportat de scolari ci pe ceea ce suntem noi oamenii în acest camion străbătând intunericul. Mulțumesc.

Mî bucur să vă regăsesc pe pagina mea,
Călduroase salutări
Victor