Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

puls 0

4 min lectură·
Mediu
god bless america
god save the queen și alte ființe
tu stai pe marginea prăpastiei
te-ai așezat bine în ea ca într-o fotoliu confortabil de piele
poate chiar pielea ta ori pielea unor fecioare cum ai văzut în vidocq
god bless america și briceagurile de supraviețuire
de care n-ai avut parte niciodată
dacă te ajută ai putea crede că lumea e o roabă cu mînere de cauciuc
dumnezeu sau bunicul pune în ea bălegar și o duce la gunoi
lumea e o grămadă de lucruri despre care tu nu știi nimic
de exemplu ce știi de șpaga de la ora două noaptea din gara de nord
șpaga pe care o dau boschetarii să doarmă în sala de așteptare
de stîlpii publicitari lîngă care nu e bine să stai cînd ești singur
de senzația de vomă de dinainte
de moarte
de senzația de vomă de după
ce știi tu despre ploverele rătăcite prin șifonier
și iubita holbîndu-se-n gol neștiind ce să facă cu tine
despre dorința asta de a merge pînă la capătul pămîntului
și cînd ajungi acolo să realizezi că nu se poate mai mult
god save the queen și alte viețuitoare
tu ai început
bine ai murit prost
cu un bon de la o casă de amanet drept plăcuță de
identficare
de exemplu ce știi tu despre marșalierul unui matiz
despre statul la
coadă pentru un expresso doar doar ți-o frige limba
ca pedeapsă că ai vorbit în plus
statul la coadă pentru un ultim expresso
agățatul de acest stat la coadă doar pentru că ți se pare un lucru
extrem de important
să ai lucruri importante de făcut cînd nimeni nu face nimic
tu stai pe marginea prăpastiei te-ai așezat confortabil în ea
te uiți la trenuri te uiți la biciclete te întrebi într-un oraș mare
cîte biciclete pot fi
dacă te-ar ajuta cu ceva ai crede că lumea e un motoscuter
vîj vîj se strecoară prin universul asta supraaglomerat
prin universul ăsta încă în construcție
și mormăi în sinea ta ce obosit pot fi doamne ia-mă la tine
te crezi un urs polar
o stea polară
o blană
zîmbești
iubita nu va primi niciodată cartea lui cohen pe care o ai în rucsac
iubita nu-și va găsi niciodată ploverul
te uiți în gol jumătate de oră aprinzi
o țigară god save the queen
te uiți în gol și golul se uită la tine
îi pui mîna pe coapse pe clitoris și golul oftează
lumea începe și se termină cu tine
și mormăi în sinea ta god bless america
tu ești o stea polară un scuter o bicicletă
ești orice și gîndul ăsta îți dă o așa putere că te urci pe
creștetul lumii și urli
se mai întîmplă să cazi să te lovești de ciment ca de un om
să-l strîngi în brațe să-l rogi nu mă părăsi
nu acum
nu tocmai acum am venit pentru tine
nu acum
de exemplu ce știi tu despre tine de ce ți-e frică
lumea e bună cu cei care fac pe copiii și mor
lumea e bună cu cei care fac pe copiii și mor
lumea e bună cu cei care
bineînțeles mai e
mersul în genunchi statul în genunchi
plînsul în genunchi tăcutul în genunchi haosul în genunchi
întoarcerea în genunchi o tu cel care spuneai
tăiați vițelul cel gras tatăl risipitor e acasă
dați-i inelul cel scump tatăl
risipitor e prea beat
un milion șase sute și bonul de amanet
scrie pe fruntea mea nu am timp să recunosc
scîncetul cîinilor la porțile cerului tăcerea e diluarea cuvîntului
și uite mamă îți scriu dintr-o țară unde nu există credit ipotecar
sunt bine sunt sănătos bate puțin vîntul e cam noroi
dar în general e totul ok
god bless america și alte creaturi
eu sunt o stea polară
un urs polar
mîine nu știu ce voi fi
probabil o brichetă zippo
sau mai puțin
acum e liniște ascult lucrurile cum ticăie
probabil e timpul
probabil așa e scris
viața e un avort spontan cam atît știu despre
asta
064.245
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
669
Citire
4 min
Versuri
88
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “puls 0.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1766950/puls-0

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioana-mateiIMioana matei
nu inteleg mai nimic...
\"viața e un avort spontan\" obsedat de america?...sau poate autorul e american si are pulsul 0?...
0
@amalia-cretuACAmalia Cretu
adevărată narațiune, poema de față își asigură structura prin asamblarea numeroaselor imagini asupra lucrurilor, oamenilor și sentimantelor create pe fondul unei atmosfere predominant pragmatică din care lipsesc imaginile idilice și retoric romantice;

permanenta îndoială, redată prin întrebarea \"ce știi tu?\" este motivată de nevoia adaptării cu rapiditate la starea de echilibru funciar într-un spațiu aflat \"pe marginea prăpastiei\",

aprecieri,
amalia

0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Eu am văzut aici o lume degradantă, mizeră și promiscuă, cu oamenii care se mișcă prin grămada de “bălegar” a existenței, o lume mutată din centrul stabil al dogmelor sale spre “marginea prăpastiei” ce inoculează “senzația de vomă”, când “viața e un avort spontan”, o târfă ce te trădează cu fizionomiile morții.
Fecund, profund, rotund !

0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Ioana, nu e vina mea ca nu intelegi.
Amalia, intial textul a fost conceput ca proza, multumesc de semn.
Razvan, multam de interpretare.
0
@ioana-mateiIMioana matei
poate ca nu invinovateam ci doar ceream ajutor...dar...raspunsul tau ilustreaza perfect felul in care explicitul devoreaza implicitul...iar tu, desigur, nu esti vinovat...
0
@camelia-olteanuCOCamelia Olteanu
\"Adevărata narațiune\" cum spune Amalia, îmi plac comparațiile, îmi place cum e structurată.
\"te uiți în gol și golul se uită la tine\" am găsit ceva asemănător în poeziile lui Giaccomo Leopardi și mi-a ramas aceasta imagine întipărită-n minte. Încercam să-mi imaginez un dialog cu acest gol :) cu putina ironie, evident privind în gol \" de ce te uiți la mine cu ochi străini și goi? Nu crezi c-ar fi mai bine sa-i scoate-m pe amadoi? \" ori \" Te rog să nu mă mai privești că mă jenez, tocmai voiam să fac un duș \".
Mi-a plăcut acest poem, e un tabloul cu ramă gri argintată din care am vrea toți să evadăm. Suntem prizonieri cu sau fară voia noastră. Realitatea dureroasă a zilelor în care trăim.

Cu stima,
Camelia
0