ama ada anghel

s-a intunecat prea mult panza in care as fi putut sa ma las icoana fara blitz; oamenii se strang in instinctul matern bacovian infrigurati i se atarna prin blana ma renasc si ma reclasez

(king solomon\'s mines, exit 75, i\'m still alive i\'m still alive i\'m still alive ) am lipit o fotografie am lasat farurile sa sape o gravura a golurilor luminoase, dincolo era o camera

se intampla acest timp pe o plaja aglomerata dumnezeu intindea pretutindeni cearceafuri umede pe care scria \'non-stop\' dar chiar si asa chiar si asa se ridica de jos o ceata

tarmul isi inchide agentiile de voiaj peste hublouri incinse de alint si vacanta lungi nedumeriri contractile se-ntind prin grilaj ca niste centuri uzate de siguranta nu ma mai prind si-mi va

am o intentie, o frec putin obscen ca pe cremene sa facem repede cat mai multe cuvinte sa nu vada astia cum ne desavarsim opera de caritate dand dracului pe tacute o halca buna de eveniment de

iti lasai peste dalele imune privirea jenata acolo pe unde ea putea recunoscator-obscena sa se infasoare pe sub fustele femeii din umbra impingand-o intr-un voiaj orizontal suierator pana la un

capat de noapte, stau dreapta, cea mai frumoasa numai eu verticala locuri de pasi se deschid, unul din altul in unghiuri largi. ochiul tau ma incolaceste cu cald inca mai limpede, mai strans

si m-am apucat odata sa-mi infig dintii in una cate una placile acestea metalice folosite ca file de calendar si contragreutati caderii in mine. ma durea, vai, ascutit un nerv din

Poemul a ramas neajutorat defazat asteptand rabdator ca pe un autobuz luna care nu indrazneste sa scada invelita in haine de casa (mult la suta bumbac, mult la suta rugina) imi rastorn viata

gingase incheieturi, iata ghearele-mi infloresc roz-albe a primavara chem, chem, ghearele despletite dulce si tandru a imbratisare prind, sangele cald imi mai trece o zi.

de departe nemiscarile pareau mult mai ample si jos treceau ape si trenuri; de la un capat la altul cineva alerga intotdeauna spre altcineva fata de pe pod intra in legenda ei din ce in ce

petite chanson contre l\'exil d\'helene hai! sa jucam, sa jucam la simplu aproape mixt o partida de apropiere-indepartare tu lanseaza eu o sa-mi potrivesc pumnul incapator pe semi-imbratisare

hai sa ne scoatem ghearele sa ne finisam cu pila simtul tactil sa se transforme bajbaiala dupa scrisuri calde intr-o baba-oarba pe viata si pe moarte hai sa ne scoatem ochii unu\' mie unu\'

cred ca imi doream de niste timp sa plasez textul asta pe undeva, de exemplu intr-o coada decenta de comentarii. ca s-a nimerit sa-l arunc catre prima pagina, e poate doar un indice de intensitate de

pe la coltul ochiului meu ziua de azi intra in scena mai subtire decat scaparile zvelte neasteptate miraculoase ale ultimului moment binecuvantat, ca prin urechile acului dupa coltul ochiului

dintr-o pata rosie care serpuia aparand disparand ca un fir de apa schelet fluid sanguin al acestui puzzle mult prea maruntit dezlegat desfasurat ratacit ceva tainic se reinchidea ermetic

sa intru pe cea mai de sus deschis-usa din amfiteatru in timp ce un spectacol (tu spui frapant sorbind pe sub streasina bancii cafe frappe fiindca parchetul lumii crapa de cald) evolueaza la