Alina Manole

M-am întors la text, pentru a acorda steluța pe care o merită din plin și pe care m-am gândit să o dau încă de dimineață, dar, din motive de lucru pe site, nu am avut până acum timp să îi atașez un comentariu pertinent.

În fiecare text căutăm ineditul. Ce aduce nou poemul. Este vorba despre acel suflu vital fără de care versul nu poate să își recunoaște matca, relevat prin \"geamătul nașterii morții\", pe care, așa cum spune și Adrian Erbiceanu mai sus, îl consider cheia poemului, un axis mundi transparent fără de care nu se poate observa curgerea sevelor.

Poemul mi-a amintit de o replică din \'Dead Poets Society\', spunea acolo ceva de genul, scriem poezie pentru că suntem membri ai rasei umane și rasa umană umană e plină de pasiune. Poate ar suna simplist, dar nu e așa, el relevă strigătul \"pe care le pune fiecare dintre noi / în momentul inefabil al poeziei\".

Dacă îi reproșez ceva poemului este faptul că are prea multe genitive (am mai spus-o) și construcția \"cînd a început să\" (schimbă).

Finalul: un moment bazal al expirului de la care ar putea reîncepe totul.

Atunci când îți expiră un comentariu, ai răbdare să fie aprobat de către un editor. Nu dai două steluțe la același text, vezi te rog la Reguli.
Dacă ai întrebări, te rog contactează un steluțar mai vechi sau un editor înainte de a acționa pe site.
Mulțumesc pentru înțelegere.

Am citit textele tale cu plăcere. Bun venit pe site!
Te rog să îți completezi numele. Mulțumesc pentru înțelegere.

\"L-as soarta\" corect este \"las soarta\"

\"astai\" corect este \"asta-i\"

Te rog să corectezi toate greșelile de gramatică!

Mihaela, mi-a plăcut mult cum ai spus: \"albuș de lacrimi\". Este o metaforă superbă.

Vladimir, tocmai pentru acel concept de care spui am folosit \"biblia\" în final, pentru echilibru. A fost un fel de revelație și consider că este ideea potrivită. Nu e vorba de comercial aici. Sunt curioasă unde ai văzut tu comercialul. Te rog, aștept un răspuns.

Alex, într-adevăr, este vorba de condiția mea de om și, aș mai adăuga, și de femeie.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei.

Dacă titlul nu este tocmai bine ales (aș fi scris simplu \"Rug\"), poemul curge frumos ca o dimineață de toamnă. Nu știu cum sunt diminețile de toamnă în Timișoara, dar la Iași îmi iau un pulover peste bluza fără mâneci. Cam așa am simțit poemul tău. Un cuib de toamnă, învelit în versuri. Pentru că, în absența iubirii:

toamna nu vine
are un soi târâș
de-a nu exista
se ghemuiește ca un sărut

Aș modifica: \"la sânul ei\" și \"în poala ei\". În rest, nu am ce reproșa poemului.

Un final reușit, cu versul: \"timpul se răsucea fără margini\". Aș renunța la \"nemărginirea\", \"zbor de adio\", \"marile vacanțe\". Sugerează altfel ideea. Va ieși un poem foarte bun.

Claudiu, te contrazici, în primul tău comentariu scrii așa:

\"probabil e la moda pe site ca tot editorii ce promoveaza anumiti membri sa le recomande textele.vorbeam aseara de interventii bazate pe criterii amicale sau pe simpatii personale.\"

Acest pasaj nu comentează textul. Dacă te limitai la text, nu interveneam, era părerea ta. Dar te-ai legat de echipa de editori și de munca lor. Și asta nu accept.

În ultimul comentariu scrii: \"e o mare tampenie sa dai o stea pentru un final ( ultimele 3 versuri ) identic cu al acestui text, si nu faptul ca cel ce da o stea tre sa stea sa ia tot textul la disecat. Si zic ca e o mare tampenie pentru ca...\"

Consider că afirmația ta: \"este o mare tampenie\" este atac la persoană. Te rog, puțin respect.

Pentru că sunt prea multe comentarii off-topic la acest text, voi întrerupe șirul lor.
Mulțumesc pentru înțelegere.

Dragă Claudiu,

Părerea ta este că \"interventia de a-l recomanda sau insemna mi se pare foarte exagerata si aiurea\". Părerea mea este că merită recomandat. Știi că noi întotdeauna am avut păreri total opuse.

Dacă tu crezi că editorii au timp să citească tot ce apare pe site, te înșeli. Voi urmări de-acum încolo comentariile tale la nou-veniți și acolo unde voi considera că ai dreptate și că textul e bun, îl voi recomanda. Succes!

Pentru

cărările
înfericirii
împreună

Citeam ieri din optzeciști. Spuneai cândva că noi scriem altfel, că \"optzeciștii erau într-o altă lume, trăiau sub alte paradigme\". Interesant este că, recitindu-i pe ei și pe tine, am găsit cel mai mic multiplu comun al nostru. Pentru că, oricâte contraargumente am aduce, acesta există.
Exact cu acest poem am găsit pasul spiralei.

Deși poemul în sine este static, între inspir și expir pare că trece o clipă sau intervalul de timp de la prefacerea scoicii sărate în fire de nisip. Poemul pare o multiclepsidră - noi, tu, eu - prin care curg timpul și efemerele distanțe.

Azi dimineață am simțit că e prima zi de toamnă. Frumos poemul tău. Sunt primele versuri de toamna aceasta.
Recitabil - pentru Virtualia IV.

Remarc poemul tău, în special finalul. Fără \"zgârie\", spune altfel. Ai prea multe articole nehotărâte (un, o) - aș scrie \"scâncetul albastru / sau tăcerea\".

Ioan, interesant... galaxie! Eu mă gândisem la o furtună în deșert. :) Ce ți-e și cu polinoamele astea. :)

Virgil, îți mulțumesc de quasar. :)

Florin, cu slow motion se vede o pălărie, dar, dacă ai fi încercat a doua viteză cosmică, ai fi putut vedea chiar și buricul pământului. ;)

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre.

\"Ne trebuie părinți cu duminici de var înfășurate\" - ai scris un vers memorabil. Mulțumesc pentru acest poem întunecat, care se pare că a rămas ascuns în firidele blocurilor din prefabricate (așa cum spunea Dreamer), în care mulți dintre noi au scris primele poezii.

Te rog, încearcă să corectezi ligamentul licențios \"cu rădăcini\".

Nu este epigramă. Te rog încadrează corect textul.

La mulți ani, Vladimir! Rămâi același prieten apropiat sufletului.

Maria, îți mulțumim pentru timpul tău dedicat acestor eseuri.

De prețuit imaginea poemului tău, atât ca idee poetică, cât și ca realizare vizuală. Aș începe poemul: \"era una din nopțile acelea / cu dezlegare la întâmplarea liberă\" (peronul, pavajul ar fi sugerat de fotografie).
Reușită imaginea: \"țipătul în sepia al pescărușilor\".

Felicitări, Salma draga mea!
Doresc volumul și pentru cenaclul Virtualia, din octombrie, de la Iași.

Mulțumim, Adina, pentru semnalarea cărții.

Frumos poem. Am reținut versul:

unui neștiut Dumnezeu de la marginea nopții

Bun venit pe site!