frumosul spart

Mai, ce perceptie masculina! :)
,,Tot timpul vom fi intre vis si posibil mister,
Noi doi- arcuri de scoica,
Frumosul spart- perla nascanda a mistuirilor din adanc...\"
La asta m-ai facut sa gandesc!

Citeam ieri din optzeciști. Spuneai cândva că noi scriem altfel, că \"optzeciștii erau într-o altă lume, trăiau sub alte paradigme\". Interesant este că, recitindu-i pe ei și pe tine, am găsit cel mai mic multiplu comun al nostru. Pentru că, oricâte contraargumente am aduce, acesta există.
Exact cu acest poem am găsit pasul spiralei.

Deși poemul în sine este static, între inspir și expir pare că trece o clipă sau intervalul de timp de la prefacerea scoicii sărate în fire de nisip. Poemul pare o multiclepsidră - noi, tu, eu - prin care curg timpul și efemerele distanțe.

eu cand citesc expresia \"frumosul spart\" imi aduc aminte de \"vazul mainilor\" si \"auzul ochilor\" - N.S - Enghidu.

și se mai spune că femeile nu sunt înțelese!
un frumos cerebral... fie ca acest \"parfum de sare\"
să-ți mângâie de-acum toate versurile \"verde și foc\".
placut mult!

Peisaj real, transformat in simboluri.Ori simboluri structurand un peisaj real, reliefand un sistem conceptual si metaforic al unei generatii.Relevandu-si radacinile-n precedenta in mod sigur inmugureste prefigurarea celei ce va urma. Aparent scurta, dar densa si semnificativa.Alungita sau intinsa ori extinsa, amplificata ori dandu-si amploare tocmai prin interferentele pe care le-am marcat in primele 2 propozitii ale acestei opinii.
Sa ne auzim de bine Nicoara

În anii \'70 s-a scris mai mult și mai frumos pe această temă. Exemple: Vasile Petre Fati, Nicolae Motoc, Sanda Ghinea și alți câțiva poeți constănțeni, dar nu numai ei.

Elena, da, poate masculină
Alma, nu știu, eu nu i-am citit
Tosa, posibil
Miha, am spus eu vreodată că sînt înțeles?
Nicoară, vă mai aștept cu exigența dvs., am nevoie
Alexandra, posibil, nu am auzit de aceștia, eu sînt doar inginer

Tuturor mulțumiri și mai poftiți

inginer la inginer. sincer, mi se pare mie că percepția de față este o încununare a faptului că există, totuși, bărbați pentru care gândirea feminină nu este chiar o necunoscută... tocmai aici, în poezia asta, care pare a fi scrisă de o mână de femeie... nu am vrut să întristez, mi-am propus... să admir aspectul cu voce tare. este o delicatețe aproape feminină, pentru că numai o femeie poate iubi așa, “în van”, pe cărările sufletului... de obicei, bărbații iubesc o anumită femeie, și din când în când alta. puțini sunt cei sensibilizați de ...poezia în sine, de poezia vieții. n-am făcut decât să te adaug printre ei.

și acum... \"în van\"... pentru că nu toată iubirea se întoarce... așa cum a plecat, ceva din ea se risipește în flori, tăcere, morminte de sentimente, naștere altoind lumea...
pentru Ele, iubirea este cumva o constantă a sufletului
pentru Ei, însă... trebuie ca totul să treacă mai întâi... prin Ea.

ritual pentru tăcere

castelul fermecat pierdut e-n valuri
bucium și turle alunecate-n timp
scena iubirii dezvelind pe umeri
furtuni de sentimente pe nisip

și totuși n-a venit sfârșitul lumii
o lacrimă-n olimp a adormit
și-mparte iar în veselia spumei
mirajul efemerului rănit

unite clipe celebrând speranța
gonesc în taină nori cu pescăruși
în cete vise-și iartă alianța
momind tăceri pe dimineți-păpuși

robind în cer care de foc pe chip
zeii se scaldă-n dor însingurat
uitându-ți buzele pe șoapte de nisip
se-aduna marea într-un cuvânt sărat

cu drag,
mih.

Superb Miha, superb!
Aș pune o stea dacă n-aș ști că sînt de fapt sub un text de-al meu și ar ieși altceva. Mi-ai bucurat ziua cu frumos. E cel mai frumos cadou-comentariu. E foarte frumoasă. În stilul ei ca o armonie de cristal-nisip-molecule-atomi de siliciu-nuclei-protoni-unde-cuante-energie-.....
Mulțumesc mult.