Alina Manole

a se lua o noapte de iarnă și a se amesteca în ceainicul visului cu: o grădină în care creșteau nu mere, ci roșii de aur niște bunici din care: unul cu astm, care curăța mereu coaja

Imi inchipui Timpul ca pe o material in care suntem infasurati si desfasurati, cu o anume ritmicitate pe care numai cineva din exteriorul sistemului nostru de referinta o poate

stau aici și ronțăi alune. tu stai dincolo și răsucești o cheie, deschizi o ușă. poeții scriu mereu despre chei. ei cred că există mișcări ascunse în atribuțiile cheilor. de la dreapta la

Domnul Cassian Spiridon, directorul \"Convorbirilor Literare\", felicită pe Florin Andor, Ștefan Bolea, Michel Martin, Tudor Negoescu și Vladimir Negru (Albu) pentru apariția în Revista Poezia,

nu n-am să mai scriu pentru tine nici un poem poate doar o să dau contur tristeții cu urmele noastre prin anotimpurile iernii nu n-am să mai nasc lacrimi de femeie n-or să te mai doară osiile

Ma-nvelesc cu drumul catre-acasa, Vrei sa te sarut, intrebi apoi, Ne tinem de mana si astazi e joi, Octombrie, 3. Si viata-i frumoasa. Orizontul se opreste-n dealuri, Aici norii parca sunt

Deasupra noptii, umbre nasc ragazuri pentru un maine pagan.

Umblam cu picioarele goale prin trestii o furnica se zgaieste la mine de pe tastatura imi adun gandurile (neglijent imprastiate), femeia e lucrul dracului zice Doru si noi il credem

Nu sunt in ordine scrisorile de la tine, felicitarea de Craciun si invitatia la nunta, dupa trei ani, poza cu semnaturile si mireasa, viata ca un joc, Doamne ce frumosi eram la 25 de ani

oare cât de nesigur e drumul în moarte de trebuie să port, odată cu sângele tău, și starea bazaltică de iubire hai treacă de la mine secanta asta de viață cercurile sentimentelor contradictoriu

Am fost la tomograf sa-mi vad inlauntrul: aveam de toate - Creier cata minte si toata-ntelepciunea lunii sa-ncapa in el, si sinapsele cum pulsau ganduri, pe arii galbene - camp de

Motto: Nu mă lua cu de-astea cu ce contează cu adevărat, pentru că am completat deja formularul ăsta...am bifat doar dragostea, dar și pe aia cu creionul... să pot să șterg dacă mă răzgândesc

vezi, iubite, trecerea asta grea, rectilinie, de parcă am duce o zbatere de aer în spațiul irisului, de parcă am amâna toți bulbii ăștia locuibili din care-ai sublimat stările măsurabile ale

Liniste pe fasii de nisipuri stop-cadru cu zborul uitat deasupra noptilor regasiri Suna si plecam acasa de tot.

să ne imaginăm că iți plac prăjiturile cu frișcă și fructe de pădure pădurile din nordul țării tale seamănă cu pădurile din nordul țării mele am trăi acolo la munte, am locui într-o casă din

Lumea asta e o mare repetiție, trăiesc o repetiție generală continuă, tot ce mi se întâmplă aparține acestei repetiții generale, dinaintea premierei, eu actorul, eu spectatorul, eu