primul pas despre care

emoionant...

nu stiu de cate ori am recitit acest poem. stiu insa ca voi mai reveni. iar acum... pot spune, doar, ca umbra din poemul meu e obsesia mea, o fantoma, de care ma tot las, ma desprind, fug, ma ascund (macar incerc!) si... ma bucur ca ma gaseste :) copilareste, ma bucur! (vad ca zici la plural \"din poemele silviei\"... mai zic undeva de \"umbra\"? parca nu...)
cred ca randul in care compari \"umbrele noastre\" e demn de... omis :)

vrei sa spui ca au trecut ceva ani, de cand plangeam dupa siteul acela, \"verde\"?... nu cred! asta a fost ieri! :)

m-a intrigat expresia \"purtam ghearele pisicii de site\" :D
iti mai amintesti povestea \"aceea\"... dupa care a trebuit sa renunt la prima parola a mea pe acest site: \"felina\"? asa si nu am mai aflat cine se loga \"matza leshinata\" :))))

stai ca am o nedumerire: \"bucurați-vă așadar, / nu îl iubesc, doar caut\". pe cine crezi ca ar deranja sentimentul tau pentru cineva anume? mie, de ex., mi-ar placea sa am langa mine pe cineva iubit - in taina sau declarat - macar si de toate femeile de pe mapamond :) gandeste-te, poate ca omiti toata strofa aceea (desigur: e punctul meu de vedere).

ies de aici, cat nu m-am emotionat prea de tot. poezia ta e trista si credibila. prin asta cucereste, ca de obicei. cred ca sunt subiectiva. sa mai vina si altii sa spuna.

Exact la acele vremuri m-am gândit și eu, cu faza cu parolele, pe drept cuvânt că a avut dreptate cu ce a zis :)), aveai nivel -10 :)). Și eu aș renunța la strofa aceea, ai dreptate. Au fost vremuri de care nu îmi pare rău, aș vrea să mai fie așa dar știm că nu se vor mai întoarce niciodată. Timpul pentru ele pur și simplu a trecut. Să ne bucurăm că am avut parte de ele și să mulțumim cui trebuie pentru!
Lui Radu. :)

\"un gard verde ca site-ul cândva\" - nu prea cred ca rezista. parerea mea e ca ar trebui sa lasi detalii: \"ca siteul poezie.ro candva\".

Alma, cred ca merita periata un pic poezia asta. Serios: \"poemele silviei\"... Cine e silvia? chiar si \"caloianu\". Altceva era daca ziceai de poemele lui cartarescu sau ale silviei plath. Daca tot vrei sa te referi la \"umbra\" \"aceea\" si sa nu ai de pierdut, poti spune, cred eu, ca sa ramai in acelasi registru, electronic: \"de pe blogul silviei\".

Si penultima strofa, dupa cum am spus... indiferent la cine sau la ce te referi. Ca... poate fi vorba si de iubirea ta pentru site ( adica, ai putea declara indiferenta, crezand ca e \"spre bucuria cuiva\", fapt de care ma indoiesc (am explicat mai sus si de ce), dincolo de... ca imi suna si a copilarie :)

Pentru volum (e normal sa te gandesti la volum!) eu as omite si expresia \"lasă poezia pisicile\". ar fi: \"știu, îmi zice pisica de lângă un gard verde ca site-ul poezie.ro cândva, / pleacă acum și vezi-ți de viață\".

Ei... acum trebuie sa fug - impacata, ca mi-am spus parerea - sa imi mai fac o cafea: vad ca ma trezesc prea greu azi :)

\"- nu așa valoroasă ca umbra din poemele silviei -\" omite si gata. iti afecteaza poezia. sunt lucruri care nu se pot supune comparatiei. scuze ca revin, ca insist. poate pentru ca... sunt sigura ca ai o umbra destul de valoroasa.

Bineinteles ca deja le-am redus, omis si modificat. Multumesc pentru aprecieri si indrumari. Nu cred ca textele Sylviei Plath sunt mai bune ca ale tale. Nu fi modesta, sper ca iti stii bine valoarea. A, ca n-ai publicat intr-o limba de circulatie mondiala, ca sa fii apreciata si in alte zone... este timp si pentru asta, doar pune-ti in plan.
Inca o data, multumesc!

O poezie ce place. Cred că leitmotivul a devenit deja laitmotivul, pentru o bună evoluție a limbii. Americanii chiar au ajuns pe Lună, nimeni nu se joacă cu ceea ce nu se poate demonstra. Dovadă acest poem, cel ce demonstrează făptura poetică a autoarei. Cel ce ne încîntă și din care rețin imaginile. Amintirea unui sait pe care eu nu îl recunosc, pe care îmi pare rău că nu îl recunosc. Și cîte nu se trec printre noi. Griul, Iisusul și Silvia. o relație pe care la Alma o regăsesc organic, prin propria înțelegere.
LIM.

Liviu, mulțumesc pentru gânduri. Eu sunt aici din 2002 și îmi pare rău că nu am venit mai devreme. Mai bine oricând, decât niciodată. :)

Alina,
un poem ludic, confesiv, ce te indeamna sa/l citesti pana la capat.

n.b.există lucruri care se trec și alte lucruri care rămân bine mersi în ele însele,

Petruț, mulțumesc pentru semn. Singurul lucru pe care îl fac în mod conștient, atunci când scriu un text, este să îl fac așa încât cititorul să vrea să îl citeasca până la capăt, precum ai spus. :)

aluzia la sylvia plath (si simpatia )sunt evidente ,sunt puncte de plecare nevralgice ,în toate sensurile ,ale acestui poem fin ,unde o întreaga cultura poetica este filtrata cu inteligenta si pasiune(motoarele si sensurile vietii autoarei)
poeta suprapune propria-i viata ,o calcheaza pe destinul exemplar si tragic al acestei mari poetese americane
pisica -simbolul unei independente de spirit ,de Salt spre altceva (dintr-o insatisfactie \"hranita\" de lucrurile terestre),este o sete de absoluta nesatioasa:doar caut o stare ascendenta care sa ma salveze de dragoste..
o poezie rara pe agonia

Angela, ai surprins printre randuri, sunt onorata si bucuroasa de prezenta ta aici! Mi-ai inseninat ziua!

chiar si pentru un incepator ca mine este foarte clar cand citesc un text scris de o mana sigura, ca in cazul de fata.
strofa aceasta este cu mult peste ce am citit de cand am venit aici:
\"există lucruri care se trec și alte lucruri care rămân bine mersi în ele însele,
bucurați-vă așadar,
nu îl iubesc, doar caut
o stare ascendentă care să mă salveze de dragoste\".
este absolut emotionant textul. si nu numai. ingrijit si toate cele...