Alina Manole

Lucian, frumos ai spus tu. Uneori e trist, apoi ne obișnuim și mergem mai departe. Alteori doar visăm. Bunica aceea a existat cândva, la fel și dulceața de cireșe amare. Acum doar iubirile.

Andu, eu întotdeauna am scris cu sufletul. Magenta, da, acolo e un semn, cum că e poemul meu. :)

Dana, există legături, firul de argint, de care vorbeai, nu se rupe așa ușor. Le păstrăm și le ducem cu noi, oriunde am fi.

Florin, într-adevăr, e trist, dar cel mai rău este că totul trece. Ne rămân doar amintirile frumoase. Și tristețea poate fi, uneori, frumoasă.

Vali, suntem liberi, dar legați prin gânduri. Cândva, m-a surprins faptul că mă gândeam la colegii de poezie.ro și în afara logării pe site. Acum mi se pare normal să se întâmple așa.

Georgiana, poftă bună și ție. Și eu am dulceață de cireșe amare. Vrei? Ne vedem la cenaclu? Am văzut că ești din Iași. :)

Ruxandra, într-adevăr, e de dincolo de conștient. Ca și visele. Nu cred că e supărat. Poate e doar plecat puțin mai departe. Când va reveni, va fi străveziu, ca bunica mea.

Anni, și pe mine mă leagă gustul cireșelor amare de trecut. Uneori se simte până acum, în prezentul nostru.

Luminița, imaginile uneori se suprapun. Am găsit întotdeauna refugiu în casa bunicilor.

Andrei, e trist, dar rămâne conturul unei bucurii ce a fost cândva.

Costin, încerc să nu scriu mereu la fel. Deși, așa cum spunea Andu, se vede amprenta unor cuvinte, ale mele. Sunt ca un fel de leit-motiv, un fel de personaje. Ele se mișcă odată cu versurile.

Roxana, mă bucur că ai remarcat tocmai cuvintele care mi-au inspirat poemul. Mierea nu e a mea. E din borcanul de pe raftul dintâi al sufletului. Cineva știe. La fel și ultimul vers.

Victor, cuvintele și dulceața de cireșe amare nu se termină niciodată. Sau așa se vede de la Iași. Te așteptăm în Virtualia.

Vă mulțumesc pentru aprecieri și cuvinte frumoase. Cu drag.

Sunt multe amănunte pe care am să ți le spun despre poemul acesta. Canary Wharf, însă, e o stație surprinzătoare. Dar și acolo se închid și se deschid ușile. Mi-a plăcut de liniștea fluidă cu gust de măr.

atenție la typos și corectează

La mulți ani! tot ce îți dorești tu, cu drag, sper să ne reîntâlnim cândva în Virtualia sau pe malurile Dunării.

Îți mulțumesc pentru trecere. Și eu am tot respectul pentru tot ce a fost Jef Raskin.

Andu, nu scriu pentru site. Dar, pentru că interacționez cu site-ul și cu oamenii de pe site, e normal să existe influențe. Cândva încercasem să mă rup de context, de actual și să dau un suflu mai puțin perisabil poemelor. Apoi mi-am dat seama că asta va conta mult prea târziu pentru mine. Carpe diem. :)

Îți mulțumesc pentru cuvintele tale.

Virgil, îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru ideea pentru un nou poem. Cât și pentru linkul spre Jef Raskin. :)

Recunosc, a trebuit să caut semnificațiile, dar oricând este binevenită o detaliere din partea ta.

O simplă trecere pe aici. Frumos. De ce nu îl continui? Sau, mai degrabă, construiește-i ramificații.

Las un semn aici pentru că mi-a plăcut mult începutul poemului și versul: \"pleoapa coborâtă în litera întoarsă\". Am găsit liniștea în poemul tău. Mulțumesc.

Mulțumiri pentru cuvintele tale lăsate aici.
Cu drag.

Am reținut versurile din finalul poemului tău (mai puține aripi și fără auricul) și \"într-o antologie a iertărilor vesperale\" arată o anume siguranță cu care se vede că scrii, de la o vreme.

Ioana, frumoase cuvinte ai scris, mă bucur că ți-a plăcut și să te am printre cititorii mei.

Ela, filtrez rar cuvintele din suflet. :)

Vă mulțumesc pentru gândul vostru, aici. Cu drag.

Cred că inevitabil avem amprente din profesie. Îi admir pe cei care pot scrie fără să fie influențați de termeni de specialitate, precum și pe cei care scriu folosindu-se de cuvinte specifice domeniul în care s-au specializat. Cred că, la un moment dat, folosirea termenilor de specialitate apare aproape involuntar în poezie, atunci când poezia reprezintă o transcriere a sufletului.

Cu drag, îți mulțumesc pentru aprecierile tale.

Bazil, mă bucur să am un comentariu atât de elegant pentru textul acesta. De o lună, am în minte să scriu un poem despre Jef Raskin. Și fără el, \"am fi fost mai altfel și mai săraci\".

Ela, m-ai făcut să cred că există un timp.rar pentru toate. Mai ales primăvara, îmi pare că totul capătă dimensiuni uriașe, până la cer. La fel, sufletul. Pare de un verde dor.

Bogdan, mi-ai adus un zâmbet cu degetul pe caps lock. Sindromul poemocutanat de iubire presupune apariția de noduli sub piele, care, excizați, dau naștere la poeme; fiind benigni, nu lasă cicatrice, iar dezvoltarea lor presupune existența în sânge a unei mari iubiri. :)

Vă mulțumesc pentru gândurile voastre frumoase. Cu drag.

Iată liniștea pe care o simți doar între cei mai buni prieteni, siguranța acceptării lui așa_cum_sunt; poate fără a fi indulgenți, ci pentru că așa este un prieten. Am remarcat aceste versuri, poate pentru că mi se potrivesc precum mănușa din propria mea piele, așa cum mi se potrivesc prietenii pe care îi am și pentru care mulțumesc, în fiecare zi, Lui, că există:

prietenii trec cu vederea, există pentru a fi indulgenți,
pentru a te lăsa, și pe mai departe, stăpân pe ceea ce crezi.
ne învățăm așa, unii cu alții,
și ne iubim pentru a ne continua
obișnuința.

Și, sigur, finalul despre un timp răsucit și priviri.
Totul e reușit în poemul tău. Felicitări!

Despre \'timpul la pachet\' s-a mai scris și nici nu sună tocmai frumos. Dar mi-a plăcut mult cum ai zis: \"că aș putea muri fără să te anunț\". Și, în general, poemul are o vibrație aparte, comparativ cu alte poeme ale tale. Nu știu de ce însă te pierzi spre final, în versuri din ce în ce mai scurte, parcă scrise în șoaptă până ce vocea se subțiază de tot. Cum ar fi altfel?

Mi-a plăcut cum ai scris tu aici: \"abaterile sunt mofturi spontane ale iubirii\". Mofturi ca un fel de mutații. Așa mi-am imaginat eu.
Frumos poem.

Silvia, verdele dorul poate fi orice. Și mie, acum, îmi amintește de site-ul vechi. Doar e \'humane interface\'. Am încercat să corectez versul acela, aș păstra strofa de 4 versuri. Mulțumesc pentru sugestie.
Ar putea fi și Jef Raskin. Oricum, dacă nu era el, era altul și tot căpătam adicție, vorba unei prietene. :)

Vali, așa este... totul se strânge în lumea din mâinile sale. Sunt sfere și cercuri uneori concentrice.

Vă mulțumesc pentru comentariile voastre. Cu drag.

Remarc poemul acesta și mai ales versurile de început.
Bun venit pe site și mult succes!

Pe 26, cu o zi înainte de cea mai scurtă zi. Mi-am amintit de Jef Raskin și, printr-o coincidență (nu există coincidențe, ar spune cineva), atunci se împlinea o lună de la moartea lui. Am tot respectul pentru ce a făcut, am lăsat în text un link spre el.
Interesant cum ai interpretat tu versurile acelea. Credința mea nu are legătură cu icoanele pe care am văzut cum cineva punea pe verso o ștampilă pe care scria mare \"sfințit\". E o imagine din copilăria mea, o revoltă. De atunci, între mine și Dumnezeu nu se mai interpune nimeni și nimic. Și mi-L imaginez cum vreau eu, nu în serie tipărită.

Îți mulțumesc pentru cuvintele și aprecierile tale. Cu drag.