Poezie
jef raskin
the humane interface
2 min lectură·
Mediu
un bărbat se ascunde între pereții aceia îl cheamă
jef raskin are barbă și ține lumea în mâinile sale
nu știu de ce tocmai azi își amintește de mine
în ziua cu o oră în minus o lună de moarte
cineva îmi spune fă un print screen să vină
și la mine copiii de iarbă
dar eu nu pot să-i ofer decât
notre compatibilité gratuite
dorul verdele orb în piele mi se strânge fișicuri
atunci nemaivăzutul începe odată cu nordul
ce te învârți prin lume ar spune ceilalți
nu știe nimeni un cuib în loc de poeme
țin lângă mine un isus poartă în spate
violet o ștampilă pe care scrie mare sfințit
cum aș putea să îl șterg de praf pe dumnezeu
când cineva a uitat inelarul pe caps lock
de ce trebuie mereu să scot din mine cuvinte
să am grijă să nu îmi iasă prin piele doctorul
de suflet mi-ar da hydrargyr dimineața și seara mi-ar spune
suferi de un sindrom poemocutanat benign de iubire
ce aș mai putea scrie după o zi cu o oră în minus
jef raskin ține acum o altă lume în mâinile sale
mi se pare mie sau și acolo mă învârt
după nordul cuvintelor
jef raskin are barbă și ține lumea în mâinile sale
nu știu de ce tocmai azi își amintește de mine
în ziua cu o oră în minus o lună de moarte
cineva îmi spune fă un print screen să vină
și la mine copiii de iarbă
dar eu nu pot să-i ofer decât
notre compatibilité gratuite
dorul verdele orb în piele mi se strânge fișicuri
atunci nemaivăzutul începe odată cu nordul
ce te învârți prin lume ar spune ceilalți
nu știe nimeni un cuib în loc de poeme
țin lângă mine un isus poartă în spate
violet o ștampilă pe care scrie mare sfințit
cum aș putea să îl șterg de praf pe dumnezeu
când cineva a uitat inelarul pe caps lock
de ce trebuie mereu să scot din mine cuvinte
să am grijă să nu îmi iasă prin piele doctorul
de suflet mi-ar da hydrargyr dimineața și seara mi-ar spune
suferi de un sindrom poemocutanat benign de iubire
ce aș mai putea scrie după o zi cu o oră în minus
jef raskin ține acum o altă lume în mâinile sale
mi se pare mie sau și acolo mă învârt
după nordul cuvintelor
0206143
0

am fost impresionat sa citesc randuri despre tine ca poet in universul informatizat unde pana si cerneala sunt inlocuite cu tastatura, unitatea, monitorul etc...
aceasta poezie este de fapt un omagiu adus batranului Jef Raskin care a incetat din viata, banuiesc, in acea noapte.
N-am inteles de ce nu te poti intoarce la credinta sau am gresit eu...am interpretat gresit versurile :\"cum aș putea să îl șterg de praf pe dumnezeu
când cineva a uitat inelarul pe caps lock\"
Admir de asemenea felul in care orice eveniment(nu chiar oricare:), care se petrece in jurul tau se poate transforma in poezie
las semn ca mi-a placut
Costin